Semeni de-ai nostri care au cunoscut iadul comunist: Toader Botez din Vaslui a fost coleg de celula cu Corneliu Coposu

"Eram tratati mai rau decit animalele"
Venirea pe lume a lui Toader Botez din Vaslui nu a fost sub auspiciile Celui de Sus. El insusi o recunoaste, iar ursitorile i-au pus gind rau de la bun inceput. Viata sa a cunoscut cele mai groaznice chinuri si torturi inca din plina tinerete. Militar in termen fiind, a infiintat, impreuna cu alti ofiteri, o organizatie militara cu caracter subversiv, in anul 1953. Dupa o scurta perioada, au fost "mirositi" de catre comunisti si, drept urmare, prin sentinta numarul 1104 din 12 decembrie 1955, a fost condamnat la 15 ani de munca silnica. Condamnarea s-a incadrat la infractiunea de crima de uneltire impotriva ordinii sociale de stat si de aici a inceput adevaratul calvar. De la inchisoarea Uranus din Bucuresti, a fost tirit pe la Jilava, Gherla, si multe altele, despre care nu-i place sa vorbeasca. "Coloniile din Insula Mare a Brailei m-au facut sa traiesc momente care depasesc limita imaginabilului. Eram tratati mai rau decit animalele, in ochii gardienilor nu reprezentam decit obiectul unui studiu despre o rapida exterminare. Acum, dupa atitia ani, ma mir de cum am rezistat", ne povesteste Toader Botez. Norma de munca era mare, iar daca nu te conformai, ti se taia ratia de hrana, iar bataia ce urma te determina sa muncesti pe brinci.
"Dormeam in pat cu mortii"
In data de 10 decembrie 1959, Toader Botez a fost dus la taiat stuf in delta. Apa, tintarii si serpii erau o constanta cotidiana, iar noaptea dormeau in cala unui slep vechi, unde stateau 192 de detinuti. Timp de citeva luni, cit a durat campania de stuf, nimeni nu a dezbracat hainele vargate, nu s-au schimbat, iar de spalat nici putea fi vorba. Orbecaiau prin intuneric si dormeau cite doi in paturile suprapuse cite patru. "Colegul meu de pat era unul Gorgan, de prin Suceava. Deoarece eram lipsiti de orice asistenta medicala, multi detinuti au murit. Din 540 citi am plecat la stuf, ne-am mai intors 320. Care rezista, bine, care nu, trecea in cele vesnice. Intr-o zi a murit si Gorgan. N-am avut incotro si am dormit cu mortul. De sobolani nu ne mai feream, dar colegului mort i-au mincat peste noapte urechile si nasul. Hrana o coborau in cala vasului cu hirdaul, iar nevoile ni le faceam intr-un butoi care degaja un miros groaznic. Imi amintesc ca odata, cei care ne aruncau mincarea ca la ciini, au scapat o piine in butoiul cu rahat. Deoarece eram morti de foame, piinea respectiva a fost stearsa si consumata asa. De obicei, carnea de cal pe care ne-o aduceau din an in paste, o consideram un produs de lux", isi aminteste fostul detinut.
In toamna lui 58 – 59, pe cind Toader Botez era la inchisoarea Gherla, printre detinuti si-a facut aparitia o maladie. Gripa spaniola a determinat conducerea inchisorii de atunci sa-i izoleze pe puscariasi in celule. Gardienii evitau contactul direct cu ei, si umblau legati la gura si la nas. "Ne-am revoltat, cerind medicamente si sa ne dea voie sa pastram legatura cu familiile, insa raspunsul lor a constat in rafale de mitraliera, care ne-a imputinat. Apoi, am contactat o leptospiroza cu febra masiva si hemoragie interna, datorita sobolanilor. Abia atunci ne-au acordat asistenta medicala cit de cit, cind au constatat ca eram mai mult morti decit vii.
Evadarea
Intruna din campaniile de stuf din delta, detinutul politic Botez nu a scapat ocazia de a evada, impreuna cu un coleg de suferinta. "Cu o jumatate de ora inainte de plecarea spre slepul unde ne tineau, ne-am strecurat printr-un canal, intr-un moment de neatentie a pazei. Am ajuns intr-un lan de porumb, iar de acolo am mers timp de cinci zile numai prin apa. De foame, mincam melci de apa, si surprizele nu au intirziat sa apara. Intentionam sa trecem cracul Sulina, pentru a ajunge in Ostrovul Sf. Gheorghe. Apa din canalul pe care il parcurgeam ne ajungea pina la barbie, iar cei care ne cautau veneau cu barca spre noi, obligindu-ne sa ne ascundem sub petalele de nuferi existenti. Dupa ce a trecut pericolul, cind am iesit din canal, eram plini de lipitori verzi si extrem de periculoase, ca abia ne-am descotorosit de ele. Nu dupa mult timp am fost prinsi de graniceri, care s-au dovedit a fi mai omenosi. Daca nu ne insoteau ei pina la colonie, tortionarii de comunisti ne impuscau. Bataia incasata nu o pot descrie, si dupa 20 de zile de izolare severa, cintaream 38 de kilograme. Dupa procesul de evadare, am stat aproape un an la carcera, legat cu lanturi la picioare si catuse la miini. Cind mi le-au scos, lanturile s-au luat cu tot cu carnea de pe picioare", spune cu tristete fostul detinut politic.
Un an de detentie cu Corneliu Coposu in celula
Dupa ce si-a ispasit pedeapsa, Toader Botez a stat in libertate doar cinci ani. In decembrie 1969, a fost iarasi arestat si condamnat la 20 de ani inchisoare, pentru complot. Ca si cum chinurile indurate nu ar fi fost de ajuns, cea de a doua sentinta i-a ravasit din nou viata. "De data aceasta am fost turnat de cineva din Brasov. La Jilava am stat in celula un an cu Corneliu Coposu. L-am cunoscut in imprejurari dificile, precum si pe multi fosti ministri ai guvernului Antonescu. De multe ori, cind cedam psihic, Coposu ne ridica moralul tuturor, el fiind de fapt un om deosebit", declara cu tristete Botez.Cei 17 ani de detentie i-au distrus tineretea, lipsindu-l de posibilitatea de a-si inchega o familie la momentul potrivit. A facut-o intre cele doua condamnari, lucru care a esuat in doua rinduri. Acum si-a refacut viata, insa il macina faptul ca, dupa atita suferinta cita au provocat, tortionarii sint bine-merci, iar lupta lor anticomunista nu se regaseste in viata de zi cu zi, care se inrautateste treptat. In schimb, comunistii cu masti de mari democrati se lafaiesc in continuare sub obladuiri politice si povestesc cu gura pina la urechi despre faptele lor de vitejie. (Ion LUCA)