Artista Ruxandra Donose: Nu mai este suficient sa cinti frumos ca sa ai success

Una dintre mezzosopranele cu cea mai mare cota in lume la ora actuala, Ruxandra Donose, in virsta de 42 de ani, va interpreta joi, la Bucuresti, pe scena Operei Nationale, rolul Angelina din opera "Cenerentola" de Rossini, una dintre partiturile care au facut-o celebra.

Cintareata e de parere ca, pentru a avea succes, solistele de opera trebuie sa poata intruchipa orice personaj, mai ales ca jumatate dintre rolurile de mezzosoprana sint in travesti. "Sint mult mai credibila daca sint supla, daca ma misc bine, daca pot sa alerg pe scena, daca pot sa fiu flexibila, decit daca as cintari o tona si as sta intr-un colt sa cint."

Timpul cind era suficient sa cinti frumos a trecut. "Cum opera este din ce in ce mai mult si teatru, trebuie sa fii si actor".

Mezzosoprana spune ca, probabil, i-a folosit in cariera faptul ca a putut sa fie si actrita. "Cind ma duc in sala sa vad un spectacol de opera, vreau sa vad un spectacol complet, vreau sa vad teatru si muzica. Altfel, stau acasa si ascult un disc, sau ma duc la un concert. Dar o opera inseamna spectacol, inseamna regie, lumini, costume, teatru si muzica. Asta este frumusetea, complexitatea nemaipomenita a operei."

Donose a interpretat pe marile scene ale lumii aproape toate rolurile importante de mezzosoprana. Ea abordeaza un repertoriu foarte divers, din opere de Handel, Mozart, Rossini, Janacek, Offenbach, Humperdinck, dar si partituri vocal-simfonice si miniatura vocala.

Cintareata spune ca isi doreste sa cinte din nou in rolul Octavian din "Cavalerul rozelor" de Richard Strauss si rolul Compozitorul din "Ariadna la Naxos", tot de Strauss, compozitor care nu se cinta foarte des. Printre cele mai dificile roluri ale sale se numara Angelina din "La Cenerentola" de Rossini, pe care il cinta si joi la Opera Bucuresti, dar si Romeo din "Capuleti si Montecchi" de Vincenzo Bellini.

"De curind am debutat intr-un rol extrem de greu, Desdemona in ‘Otello’ de Rossini. Este un rol scris pentru o voce nici de soprana, nici de mezzosoprana. Merge pe tot ambitusul, are acute de soprana dar si grave de mezzosoprana si e foarte, foarte lung", spune Donose.

"Am debutat cu acest rol in luna ianuarie, la New York, la Carnegie Hall, si a fost un mare succes dar a fost pentru mine o munca extraordinara, emotii extraordinare. Este un rol dupa care am rasuflat usurata."

Alaturi de partiturile dificile, unul dintre rolurile favorite ale mezzosopranei este Charlotte din "Werther" de Jules Massenet, despre care spune ca i se "potriveste manusa".

Chiar daca a cintat pe scene celebre ca Staatsoper din Viena, Covent Garden din Londra, Opera din Paris sau Metropolitan din New York, Ruxandra Donose spune ca simte o emotie deosebita cind evolueaza in fata publicului roman. In plus, " atunci cind cint alaturi de intareti tineri romani, ma implic in ceea ce se intimpla pe scena. Nu-mi pasa numai de mine, imi pasa si de cei din jurul meu si ma bucur. Vad in ei potentiali solisti internationali, ceea ce le doresc din tot sufletul".

Un spectacol in Romania este, pentru mezzosoprana, o situatie foarte complexa: "Situatia artistica, aceea de a fi pe scena, aceea de a-mi dori sa dau tot ceea ce am, de a ma prezenta la inaltime si, in acelasi timp, dorinta de a fi impreuna cu colegii mei din Romania si de a vedea ca scoala romaneasca de canto continua ca fie demna de traditia pentru care este cunoscuta in lume."

Donose apartine unei generatii de cintareti de opera romani care sint cunoscuti pe plan international. A fost colega cu Leontina Vaduva, Angela Gheorghiu, Adina Nitescu sau Elena Mosuc, a cintat alaturi de Alexandru Agache la Viena si la Londra. "Nu ni se intilnesc drumurile foarte des, dar atunci cind ni se intilnesc, ne bucuram sa fim impreuna", spune mezzosoprana despre relatiile sale cu alti solisti romani din lume.

In 1990, la concursul international de canto de la Munchen, Donose a cistigat premiul al doilea iar soprana Elena Mosuc din Iasi a cistigat premiul intai. "De acolo au inceput carierele noastre internationale, dar nu ne-am mai intilnit decit acum o saptamina", la Viena, la opera in concert "Anna Bolena" de Donizetti, povesteste cintareata.

Desi si-a inceput cariera ca pianista, a sustinut concerte si recitaluri si a cistigat premii, la virsta de 18 ani Ruxandra Donose a descoperit, printr-o intimplare, canto-ul si a renuntat la pian.

"Nu regret ca am renuntat la o cariera ca pianista", spune cintareata, "pentru ca momentul in care am descoperit cintul a fost momentul in care am descoperit o eliberare aproape divina de a ma putea exprima in mod direct – instrumentul eram chiar eu – de a comunica in mod direct atit de mult incit mi se pare un privilegiu sa o pot face fara sa mai trec prin intermediul altui instrument. Am cintat bine la pian, (…) insa de abia cind am inceput sa cint am simtit ca de aici apartin si ca asta este menirea mea."

Donose este casatorita cu regizorul Peter Pawlic si are doi copii, Max Tudor, de sase ani si jumatate, si Anna, de trei ani si jumatate. Mezzosoprana calatoreste foarte mult, cinta in Europa, in America si in Asia, iar echilibrul dintre cariera si viata personala spune ca e greu de realizat.

"E foarte greu sa poti sa daruiesti tot ce ai si familiei si pe scena. Eu totusi incerc sa fac asta si probabil ca nu as reusi daca nu as avea un ajutor extraordinar de la sotul meu."

Pentru o viata de familie armonioasa, chiar si atunci cind calatoresti cu avionul in fiecare saptamina, "organizarea este de baza", spune artista.

Max si Anna merg cu mama lor in toata Europa si in America, iar calatoriile trebuie puse la punct in cele mai mici detalii. "Cind nu vin cu mine mi-este greu pentru ca mi-e dor, cind vin cu mine mi-este greu pentru ca trebuie sa fiu si mama. Se mai intimpla sa faca copilul scarlatina inainte de premiera cu ‘Cenerentola’ la Philadelphia sau pojar acum, inainte de premiera cu ‘Cenerentola’ la Bucuresti", spune Donose zimbind.

"Toate aceste lucruri, cu toate ca imi ingreuneaza capacitatea de a ma canaliza total pe cariera, imi imbogatesc viata foarte mult, ma tin cu picioarele pe pamint, imi arata care sunt prioritatile in viata si adevaratele valori si imi asigura faptul ca nu voi pierde contactul cu viata indiferent de cit de mult succes am, indiferent de cit de multe aplauze primesc si cu cit de multe opere din lume am avut ocazia sa colaborez."

Copiii Ruxandrei Donose ar putea calca pe urmele mamei lor in lumea muzicala. "Max Tudor cinta deja la pian si profesoara lui este foarte incintata, imi spune ca este foarte talentat, foarte dotat." Dar talentul nu inseamna numai sa fii dotat. "Are aptitudini, are o minuta buna, insa talentul este si chemare, este si dorinta de a face ceva, este acel foc care nu te lasa sa faci altceva. E prea devreme sa spun daca il are sau nu-l are."

Cit despre Anna, care are doar trei ani si jumatate, "este mult prea devreme sa fac profetii". Dar, atunci cind fratele sau mama ei se aseaza la pian sau cinta , pe fata micutei "se citeste o bucurie extraordinara, o lumina, un interes", spune mezzosoprana. (NewsIn)