Despre sex, mai vag sau mai „hard”, in volumul „Povesti erotice romanesti”

Volumul, lansat luni seara la Clubul Taranului, a fost coordonat de directorul editorial Trei, Magdalena Marculescu, ce a atras autorii in „jocul de-a povestirea erotica". Dupa ce a editat circa 30 de carti despre erotism in colectia Eroscop, editura a dorit sa scoata si un volum erotic romanesc.

„Povesti erotice romanesti" este „o premiera", deoarece autorii isi asuma ideea de a scrie pe o tema care nu a fost foarte explorata in literatura romana, ce a trecut prin numeroase cenzuri, a spus Marculescu la lansare.

„E foarte greu sa spui ce face ca un text literar sa fie erotic si bun in acelasi timp", a adaugat ea, si a lansat ca posibile raspunsuri capacitatea unui text de a excita, limbajul sau tematica. Marculecu a spus ca doreste ca antologia sa fie primul pas dintr-un proiect de amploare care sa cuprinda mai multe antologii pe tematica erotica.

Stefan Agopian a avertizat cititorii ca proza sa este marcata de virsta la care a ajuns, cind sexul a ramas un sentiment vag.

Ioan Grosan, care a spus ca a citit o parte dintre textele din volum si i-a invidiat pe unii dintre autori, a inclus in antologia Editurii Trei o povestire a carei idee l-a bintuit, „Domnisoara Bovary", si pe care voia sa o puna intr-un roman dar si-a dat seama ca ar putea fi de sine statatoare.

Radu Aldulescu este singurul scriitor din volum care a vorbit despre tarani, ca sa arate ca „nu numai vesnicia s-a nascut la sat". „Cartea asta va avea un succes mult mai mare decit orice roman al meu, si decit toate la un loc", a adaugat Aldulescu.

Cel mai apropiat de tema volumului, „ca deformatie profesionala", Dan Silviu Boerescu, redactorul-sef la revistei „Playboy", a spus ca antologia publicata de Trei a fost singura pentru care a avut curajul sa se apuce de „asa ceva, dupa multa tequila".

Ionut Chiva a inclus in antologie o povestire scrisa in Berceni, care exista deja si pe care a taiat-o si a mai adaugat sex si care a devenit una dintre cele mai „hard" ale volumului, in vreme ce in povestirea semnata de Radu Pavel Gheo, „Dirigintele", singurul lucru mai picant este ca autorul a inserat bancuri, dintre care pe unul l-a inventat chiar el, ceea ce este „o proba de virtuozitate literara".

Pentru Marius Chivu, singurul din volum care nu a debutat cu literatura, ci cu critica literara, decizia de a scrie in „Povesti erotice romanesti" a fost „un risc foarte mare", pentru ca lumea crede ca trebuie sa scrii bine ca sa poti fii critic, iar tema a fost o provocare si un blocaj in acelasi timp. „Amfiteatrul la amiaza" este „un text care aduce un tribut unor autori care au scris nuvele si romane erotice foarte bune".

Filip Florian a avut „bafta chioara" de a scrie povestirea sa, „Vrajitoriile din insula Sylt", care nu este diferita de ceea ce scrie de obicei, pe o o insula, si considera ca lipsa unui loc unde „sa nu te ajunga viata cotidiana" este una dintre problemele literaturii romanesti. Fratele sau, Matei Florian, a pornit de la premisa ca, daca pisica sa poate fi indragostita de un snur, si norii si frigiderul o pot face, si putem sa ne oprim si la alte elemente decit cele fizice, care sint la fel de erotice.

Scriitoarea Claudia Golea nu si-ar recomanda povestirea sa tuturor, pentru ca face parte dintr-un gen nu foarte bine primit in literatura romana, deoarece nu se petrece in Romania. „Pentru mine, proza mea e foarte naturala. (…) Literatura din celelalte tari este mult mai porcoasa."

Florin Iaru, care s-a declarat „cel mai lenes scriitor roman, dupa Ioan Grosan", si-a expus in volum teoria potrivit careia, in ceea ce priveste erotismul si sexualitatea, „sintem victimele unei neintelegeri". Potrivit scriitorului, barbatii vor doar o parte din femeie, nu neaparat sexul, iar femeile vor sufletul barbatilor, vor un intreg din care sa lipseasca sexul. „Civilizatia actuala e o lupta impotriva sexualitatii masculine."

Cezar Paul-Badescu a spus ca nu stie ce este proza si literatura erotica, ceea ce se vede in textul sau, si ca a scris „ca de obicei". Agopian a recomandat finalul prozei lui Paul-Badescu, de care a ramas placut surprins.

Doina Rusti si-a gasit inspiratia intr-un supermarket pentru povestirea numita „Tate", iar Dan Sociu a facut o prima incercare in genul povestirii cu „Sambata seara".

Cecilia Stefanescu a scris in antologia de la Editura Trei despre o fetita care se indragosteste de un om obisnuit, aparent fara sarm, pentru ca il are tot timpul „sub nas".

In volum mai semneaza povestiri Emil Brumaru si Lucian Dan Teodorovici. (NewsIn)