Sala Ateneului a fost arhiplina la premiera spectacolului „Nevasta lui Hans”

Duminica seara, in foaierul Ateneului Tatarasi era forfota mare. Cu citeva minute inainte de ora 19.00, multimea intra in sala, se aseaza pe scaune, chiar si pe cele amplasate special pe linga rindurile „oficiale". Se face liniste. Cortina se ridica. Pe scena se afla o masa lunga. Pe ea – o mireasa, interpretata de Haruna Condurache. Cu parul violet, ofteaza si plinge din cind in cind. Mesenii sint aproape toti pe sub masa. Cauta ceva. In plan indeparat se vad turlele Mitropoliei si acoperisul Teatrului National. In plan apropiat, poti citi pe un panou publicitar „Corso". Asa incepe piesa „Nevasta lui Hans", o dramatizare realizata de regizorul Ion Sapdaru dupa cartea cu acelasi titlu a lui Nichita Danilov. „A fost o punere in scena destul e dificila. M-a impresionat viziunea regizorului si acuratetea cu care a pastrat linia cartii. Mi-a placut mult decorul, care a fost potrivit cu fondul, cu subiectul, cu personajele. Si costumele sint foarte frumoase", ne-a spus Nichita Danilov. Povestea sa este cea a Iasului bintuit de fantome, de Satana, de ciorile mereu prezente. Este povestea lui Lascar, interpretat de Teodor Corban, un regizor care viseaza sa faca o piesa cu si despre melci, a lui Bikinski, jucat de Constantin Puscasu – un pictor de icoane – si a lui Satanovici, interpretat de Doru Aftanasiu. Ei sint cei trei artisti neintelesi care viseaza cu ochii deschisi in fata unei halbe cu bere, la vechiul „Corso". „Nevasta lui Hans" este o piesa in care realul se imbina cu absurdul, cu fantasticul si totul se construieste in jurul povestii lui Hans, un tinar crescut sub aripa mamei, cu un tata rigid, cu un bunic care arunca bani in Bahlui si cu o sotie care se transforma, din inocenta care se juca cu papusile, in „Satana" hulpava, dornica, frematoare, care isi lasa sotul prada mortii. „Sa translezi din literar in dramatic proza superba a lui Nichita Danilov nu e un lucru usor. Dar nici imposibil. O demonstreaza recenta montare a lui Ion Sapdaru. E o versiune baroc, in care realismul se impleteste cu suprarealismul, cu oniricul, asa ca-n povestirile lui Danilov. E o fresca a Iasului, cu bunele si relele lui, cu trecut si prezent, cu vise, ambitii, esecuri, absurditati, cu Bahlui, Piata Unirii, cu berarii, cladiri si ciori", explica Oltita Cantec, critic de teatru si director adjunct artistic la Teatrul „Luceafarul". Piesa dureaza in jur de doua ore jumatate, insa farmecul si grotescul transformarii personajelor care evolueaza pe scena nu te lasa sa tragi cu ochiul la ceasul de la mina. „Reprosabile sint citeva lungimi, citeva repetitii din cursul spectacolului, care dau senzatia de lipsa de ritm, de déjà vu, de previzibil. Remarcabile, prestatiile actoricesti ale Silviei Popa, Cosmin Maxim, Emil Coseru, Harunei Condurache, Florin Mircea, Teodor Corban, Calin Chirila etc., care au colorat interpretativ «Nevasta lui Hans»", spune Oltita Cantec. (Claudia CRAIU)