Patriarhie: Doar o treime dintre salariatii Administratiei patriarhale, platiti de la bugetul de stat

Patriarhia Romana explica, miercuri, intr-un comunicat de presa ponderea alocatiilor de la bugetul de stat pentru salariile personalului clerical si neclerical al cultelor religioase, contributiile oamenilor in schimbul unor servicii religioase, cat si legea pentru secularizarea averilor manastiresti. Patriarhia Romana raspunde astfel unor intrebari ale presei legate de aceste subiecte.

Sprijinul de la bugetul de stat asigura doar in parte cheltuielile pentru salarizarea personalului clerical si neclerical al cultelor religioase, potrivit Patriarhiei. In Biserica Ortodoxa Romana sunt foarte multe salarii platite din fondurile proprii ale eparhiilor. De exemplu, in Administratia patriarhala doar o treime dintre salariati beneficiaza de sprijin la salariu de la bugetul de stat, iar doua treimi sunt platiti integral din fondurile proprii ale Bisericii. La aceste cheltuieli salariale ale unitatilor bisericesti se adauga si cheltuielile pentru intretinerea cladirilor si plata utilitatilor (curent electric, apa, gaze, caldura, telefoane etc.), care sunt asigurate, cu mari eforturi, numai din veniturile proprii obtinute din producerea si comercializarea de lumanari, calendare, carti si obiecte religioase, vin liturgic si unele chirii, potrivit sursei citate.

Intretinerea si repararea lacasurilor de cult, multe dintre acestea monumente istorice, au o pondere importanta intre cheltuielile pe care unitatile de cult le fac, cel mai adesea fara niciun sprijin al statului. Patrimoniul Bisericii este alcatuit, in majoritate, din lacasuri de cult si din cladiri vechi, care necesita investitii importante pentru o functionare normala.

"Nealocarea in bugetul de stat pe 2010, in afara de sprijinul financiar pentru salariile personalului deservent, a niciunui ban pentru activitati edilitare, sociale si educationale, creeaza in cazul Bisericii Ortodoxe Romane dificultati in sustinerea activitatilor sociale si educationale pe care le desfasoara la nivel national. Cele cateva exemple de fonduri oferite prin Hotarari de Guvern unor unitati de cult ortodoxe sunt izolate si irelevante pentru fondul general al problemei. De altfel, toate fondurile de la bugetul public acordate cultelor sunt controlate si verificate periodic de Curtea de Conturi si alte institutii publice abilitate, in ceea ce priveste respectarea destinatiei si a corectitudinii folosirii acestora", explica Patriarhia.

Desi in ultimii ani Biserica Ortodoxa Romana si-a intensificat activitatea pe care o desfasoara in societate, din anul 2008 nu a mai fost prevazut niciun post suplimentar cu contributie de la bugetul de stat.

Referitor la contributiile benevole pentru oficierea serviciilor religioase (botezuri, casatorii, inmormantari), Patriarhia Romana precizeaza ca valoarea acestora este stabilita in fiecare parohie de catre adunarea parohiala la propunerea consiliului parohial, in functie de posibilitatile materiale ale comunitatii de credinciosi. Cazurile sociale beneficiaza de gratuitate si de sprijin din partea parohiilor. Toate contributiile sunt inregistrate in evidenta contabila a fiecarei parohii si, implicit, supuse controlului financiar intern, fiind folosite pentru intretinerea lacasului de cult si completarea salariilor personalului deservent.

In plus, pe langa numeroase parohii functioneaza asezaminte sociale cum ar fi cantine, cabinete medicale si case pentru varstnici, finantate partial sau integral din veniturile proprii. Potrivit Patriarhiei Romane, in ultimele doua decenii, Biserica Ortodoxa Romana a construit peste 2000 de lacasuri de cult si au fost organizate aproape 500 de asezaminte sociale, inclusiv cabinete medicale cu fonduri provenite, in cea mai mare parte de la credinciosi.

Patriarhia a mai explicat ca prin Legea pentru secularizarea averilor manastiresti adoptata si publicata in ziua de 17/29 decembrie 1863 au fost confiscate in mod nediscriminatoriu de catre stat atat proprietatile manastirilor inchinate Locurilor Sfinte, cat si a celor neinchinate. Legea prevedea ca "toate averile manastiresti din Romania sunt si raman averi ale statului".

"Potrivit istoricului Constantin C. Giurascu (Viata si opera lui Cuza Voda, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1966, pp. 148-149) in Tara Romaneasca manastirile neinchinate ( care nu era subordonata altei manastiri straine sau patrohii) detineau 16,55% din suprafata agricola si forestiera a tarii si manastirile inchinate detineau 11,14%, iar in Moldova manastirile neinchinate detineau 12,16% din suprafata agricola si forestiera a tarii, iar manastirile inchinate detineau 10,17%. De exemplu, Mitropoliei Moldovei si Bucovinei i-au fost confiscate prin Legea de secularizare aproximativ 300.000 ha de teren agricol si forestier. Daca manastirilor de la Locurile Sfinte li se aloca, ca despagubire cu titlul de sprijin, o suma compensatorie, chiar daca neacordata in final, in schimb, pentru proprietatile bisericesti ale manastirilor neinchinate nu s-a prevazut nicio masura compensatorie in Legea de secularizare" precizeaza Patriarhia Romana in comunicatul de presa.

Totodata, pana la domnitorul Alexandru Ioan Cuza, proprietatile bisericesti, autonome si neinchinate, erau administrate in cele doua Principate, Tara Romaneasca si Moldova, de Casa Centrala a Bisericii, veniturile realizate fiind utilizate pentru intretinerea si functionarea unitatilor de cult, construirea si repararea de biserici, salariile clerului, dar si pentru opera sociala sau infiintarea de scoli si asigurarea salarizarii cadrelor didactice. Biserica contribuia cu bani la dezvoltarea invatamantului romanesc, dar si cu numeroase terenuri intravilane, acordate in mod gratuit, pe care au fost construite scoli, realitate care se poate constata astazi in multe localitati, unde scoala este construita in imediata vecinatate a bisericii.

In anul 1860, veniturile Casei Centrale din cele doua Principate au fost incorporate direct in bugetele celor doua provincii, desi statul nu ar fi trebuit sa aiba niciun drept asupra acestora. In consecinta, statul si-a luat responsabilitatea sprijinirii unitatilor de cult si a personalului bisericesc. In anul 1863, a fost adoptata Legea clerului de mir si a seminariilor care prevedea salarizarea preotilor de la bugetul de stat, iar anul urmator, prin Legea pentru reglementarea proprietatilor rurale s-a prevazut sa se dea bisericilor un lot de pamant cultivabil, asa-numita sesie parohiala. Aceste suprafete agricole asigurau insa venituri modeste, asa cum reiese din analiza situatiei cultelor din Romania reintregita, facuta de Ministerul Cultelor in perioada interbelica, in care se preciza ca se pot intretine integral din mijloace proprii doar 2% dintre parohiile ortodoxe ardelene si 3% dintre cele din Regat.

Aceste terenuri agricole si forestiere, ca si celelalte proprietati ale cultelor, au fost confiscate de catre regimul comunist din Romania, dupa anul 1948.

Dupa anul 1990, Legea 18/1991 a fondului funciar a limitat suprafetele care puteau fi retrocedate parohiilor la cinci hectare, diferenta de proprietate nefiind obtinuta, in majoritatea cazurilor, nici pana astazi, dupa modificarile legislative din anii 1997, 2000 si 2005. Biserica a avut inainte de regimul comunist admirabile institutii de administrare a averilor sale (Casa Bisericii, epitropii, eforii, fundatii) care ii permiteau sa sustina asezaminte sociale, scoli, spitale, orfelinate si sa ajute familii sarace. In prezent, o mare parte a proprietatilor Bisericii sunt inca in posesia statului, situatie regretabila la 20 de ani de la caderea regimului comunist din Romania. In concluzie, consideram ca, mai ales in vremuri de crize multiple, trebuie promovata cooperarea nu confruntarea intre Statul laic si cultele religioase autonome", conchide Patriarhia in raspunsul la mai multe intrebari primite din partea presei in legatura cu aceste subiecte. (Mediafax)