"Boschetar" la kilometrul zero

In capitala Romaniei, unde oamenii strazii nu sint numiti "homeless", ci "boschetari", o suta dintre cei cinci mii de barbati, femei si copii care dorm, maninca si – in general – traiesc pe unde apuca, au venit in Piata Universitatii, pentru a participa la "Noaptea persoanelor fara adapost", organizata de "Medici fara frontiere" si de Primaria sectorului 1. Astfel de evenimente au fost organizate, se pare, in mai multe tari europene, pentru a atrage atentia asupra unei probleme grave: cea a "locatarilor" strazii. "N-am parinti, adica nu ca nu am, ci nu mai stiu nimic de ei. Dorm in metrou sau aici, in boscheti", spune Radu, aratind cu degetul spre pajistea din fata Teatrului National, aproape de "kilometrul zero". "Fumez, mai iau si aurolac, iar banii ii fac din cersit. Cincizeci de mii pe zi", continua baiatul, care spune ca are 15 ani, dar nu arata a avea mai mult de zece. Pare tigan, dar aparitia unui alt baiat – mai mic, roman get-beget – demonstreaza ca soarta nu tine cont de rase. "Eu vreau sa ma fac cintaret", se lauda Ionut, prietenul lui Radu, batind in tobele formatiei care va sustine un mic recital in noaptea boschetarilor.
Formatia "La Stada"
Formatia se numeste – cum altfel – La Strada, iar unul din cintecele cu care incearca sa-i scoata pe invitati din tacere – "Casuta noastra, cuibusor de nebunii". Flancati discret de jandarmi si chiar de citiva pompierii, oamenii stau pe iarba, vorbesc putin si arunca in jur priviri pierdute. Pustii sint mai veseli, dar atractia principala a camerelor de televiziune devin repede mamele cu copii mici in brate.
Fiecare cu povestea lui. Pe strazile Bucurestilor, viata bate filmul fara drept de apel. Marin Penciu, un pensionar de 63 de ani, a ramas fara casa acum doi ani. "M-a facut un puscarias. M-a drogat, adica mi-a dat sa beau si m-a dus la notariat. Asa am ramas fara casa". Penciu a semnat actele si a ajuns sa doarma numai el stie pe unde. Parca, totusi, mai crede in norocul lui: spera ca va cistiga procesul cu "puscariasul". Pe termen mai scurt, spera ca va reusi sa se mute definitiv intr-un azil, din casa de batrini unde doarme acum. In jur, asistentii sociali servesc desertul si, apoi, ceaiul fierbinte. Si, cu muzica, unii dintre "sarbatoriti" chiar se simt bine.
Multi se feresc sa apara la televizor, la supa saracului
Multi dintre oamenii strazii care vin la "Medici fara frontiere" pentru o baie, un control si un sfat au preferat sa stea departe de acest eveniment, spune unul dintre membrii organizatiei. "Nu vor publicitate. Unii sint fosti doctori sau profesori si se feresc sa apara la televizor, la supa saracului", completeaza el. Intr-adevar, la doi pasi, un barbos cu alura de boem – poate pictor – discuta cu seful "Medici fara frontiere" pe subiectul "psihologie". Incet-incet, locul se goleste, dar batrinul cu sapca si baston continua dansul in jurul focului, pe melodii care seamana, unele, cu cele de satra. In final, este apostrofat: "Aurica, faci aurolacii de ris. Cind esti asa de amarit, tu rizi, glumesti, vai de circa ta!" Cuvintele si chipul omului chiar sint traversate de indignare. Fericirea – strict interzisa.
Nici Mircea Dinescu – "aterizat" in zona din curiozitate – nu scapa: "Vino cu mine, sa vezi gunoiul in care dormim. Acolo sa vezi, nu vrajelile astea!". Poetul ramine fara replica, pentru ca aici nu e loc de sarcasm. Pe masura ce frigul invinge focul, boschetarii se retrag ca nalucile. Unii s-au simtit bine, iar altii – stinjeniti. Cu totii, insa, revin la normal. Nu e film american, poate telenovela de lumea a treia… (Calin COSMACIUC)