"Veneam cu carutele, de la kilometri distanta, ca sa votam"

Intre amintiri legate de razboi, legionari si comunisti, batrinul revine la alegeri. In 1937, pe vremea cind se mutase deja in Bucuresti pentru a studia Dreptul, s-a dus special in satul natal pentru a vota. De fapt, alegerile pentru zece comune aveau loc la scoala din Stefanesti, in timp ce Ion era din satul Maracineni. "Dupa vot, urma cheful cu adversarii politici, intr-una din cele doua-trei circiumi aflate chiar in centrul comunei. Nu prea se mai discuta politica", relateaza batrinul avocat.
Ion Constantinescu nu poate evita comparatiile, sustinind ca prezenta la alegeri sa fie obligatorie, asa cum era in perioada interbelica, cind – e adevarat – cei care absentau nu primeau decit o amenda "ridicola". "Nu-l obliga nimeni cu cine sa voteze, doar sa fie prezent", spune batrinul, care este nemultumit de prezenta mica la alegeri din ultimii zece ani.
Dupa ce a iesit din inchisoare, Ion spune ca nu i-a urit pe comunisti, dar "nici nu i-a avut prea mult la inima". De fapt, s-a prezentat dupa aceea tot timpul la alegeri, dar aplica stampila in toate locurile posibile din buletinele de vot. "Rideam de ei, pentru ca stiam ca toate buletinele votate de mine in acest mod se anuleaza", povesteste, amuzat, Constantinescu.
Interesat de politica, ca multi dintre pensionari, el spune, mai in gluma, mai in serios, ca are propria metoda cu care stabileste favoritii cursei electorale. Un loc important aici il ocupa "sondajul printre taranii care vind in piata". In finalul discutiei, batrinul nu uita sa precizeze ca, de fiecare data, a fost printre primii la sectia de votare. "Cam dupa sapte si jumatate dimineata. M-am dus toata viata sa votez asa". La fel va face si duminica, la mai mult de saizeci de ani de cind a stampilat pentru prima oara un buletin de vot. (Calin Cosmaciuc)