Amintiri cu un fost student

 

Afara erau aproape 35 de grade Celsius si in sala de examen aproape tot atita. Studentii pregateau subiectele in niste conditii care, cu siguranta, nu le permiteau forma intelectuala maxima.

Printre cei care treceau prin chinurile examenului era si Lorin Plop, un student bunisor, dar nu stralucit.

Il priveam fara sa-mi fixez o atentie deosebita asupra sa si am observat niste oftaturi zgomotoase, plus citeva grimase cam nejustificate.

– De ce esti asa de agitat? intreb curios.

Lorin imi arata biletul si ofteaza adinc. Ii cazuse o problema cu infiltrarea apei printr-un baraj din pamint. Chestii cu ecuatii integro-diferentiale.

Cind iese la tabla sa raspunda, se pierde cu totul si nici primul subiect nu-l stie ca lumea.

– Vin la toamna, dom’ profesor, spune decis si fata i se congestioneaza instantaneu.

– Cum doriti. De ce n-ati schimbat subiectul?

– Am luat-o in usor, este vina mea.

Lorin a venit in toamna, a luat sapte si a promovat anul ca un student mijlociu.

Anii au trecut si la Hanul Ancutei m-am intilnit cu autoritati din Roman, Bacau si Piatra Neamt. Pe unii ii cunosteam, iar pe altii nu, dar nu eram deranjat din acest motiv.

Toata lumea vorbea verzi si uscate si, la un moment dat, un tinar este urmarit de toata lumea.

– M-ati busit, dom’ profesor, mi se adreseaza vesel.

Incerc sa-mi amintesc de individ si nu reusesc. Mi se sopteste ca este un prosper om de afaceri din Roman.

– Va amintiti ce subiect mi-a cazut? Cel mai afurisit bilet din viata mea, cu infiltrarea…

Imi amintesc acum povestea. Constat ca baiatul acela s-a schimbat foarte mult din toate punctele de vedere. Ma mira nonsalanta lui si faptul ca era cu toti la „per tu".

– I-am ajutat pe toti, mi-am descoperit talentul in afaceri.

Ma uit cu interes la cel care ne-a invitat acolo si il intreb din ochi. Putin jenat, imi confirma ca el, studentul meu, este cel cu plata consumatiei.

Incerc sa-mi aduc aminte numele generosului student si reusesc.

– Domnule Lorin, intr-adevar era un subiect greu, dar nu inaccesibil nivelului mediu al unui student.

Lorin sare ca ars:

– Nici un coleg nu a reusit sa invete chestia aia cu barajul.

Ma irita putin si devin malitios.

– Da, era o serie slaba si intimpina mari dificultati la curs.

– Ba eram seria cea mai buna, se protapeste Plop.

– Da-mi voie sa apreciez dupa criteriile mele.

– Erati spaima noastra, toti tremurau…

– Vad ca nu mai tremuri, ba chiar domini pe cei de fata. N-ai vrea sa schimbam subiectul?

– Ba da, dom’ profesor. Eu tin foarte mult la dumneavoastra si as vrea sa va ajut.

– Multumesc mult. Simpla intentie ma multumeste, dar sa raminem la intentie.

– Dar vine campania… Eu n-am afaceri la Iasi, asa ca ajutorul meu nu urmareste licitatii sau alte prostii. Eu fac afaceri in afara Romaniei.

– Sint atins la coarda sensibila. Totusi, care ar fi motivul ce va determina sa faceti acest gest?

– Va cer ceva, totusi.

– Ce anume?

– Sa ma vorbiti de bine. Ca am fost un student foarte bun, corect, respectuos… chestii din astea.

– Si cu ce te-ar incalzi?

– Am un plan, dom’ profesor.

– Zau?

– Da. Voi veni cu niste oameni de afaceri prin Iasi si din intimplare ma primiti cu ei, acceptati sa luati masa cu ei si acolo… la un pahar cu vin… Fara sa insistati, ci doar tangential…

Ma uit la fostul meu student Lorin si abia acum remarc faptul ca baiatul acesta chiar a devenit un expert in afaceri.

– Lorine, vad ca esti mai rafinat decit multi oameni de afaceri pe care i-am cunoscut.

Baiatul se uita la mine si face abstractie de toti ceilalti.

– Dom’ profesor, nu va cer sa garantati pentru mine. Va puteti opri cu aprecierile la vremea studentiei. Chiar daca veti spune exact ce ginditi despre mine, eu sint sigur de un mare impact pozitiv.

– Eu nu fac recomandari, cred ca stii.

– Nici n-am cerut asta. Doar amintirile din timpul studentiei imi sint suficiente.

– Cu asta sint de acord, dar cu sponsorizarile nu. Eu nu am dat mita electorala si nici nu voi da. Daca acum fara asta nu se poate, atunci ma las pagubas.

– Dar…

– Nici un dar. Intelegi?

Ne-am oprit aici si n-am mai reluat discutia pe aceasta tema.