Amintiri din concediu

De fiecare data cind ma intorc dintr-o calatorie placuta, simt nevoia sa impartasesc experientele frumoase traite in concediu amicilor mei. In timp ce povestesc, am o singura dorinta: sa fiu ascultat cu atentie. Nu cred ca cer prea mult. Si totusi, mereu am parte de insuportabile dezamagiri.

 "Am fost in Sevilla…", incep eu sa povestesc plin de entuziasm.

"E super orasul! Am fost deja de trei ori acolo! Si catedrala e fantastica.", intervine celalalt.

"Da! Intr-o dupa-amiaza…"

"Nu, nu, dragule! Pe timp de noapte trebuie s-o vezi, este deosebita pe intuneric!"

Cam asa decurge relatarea mea despre propriul concediu. Interlocutorul  le stie intotdeauna pe toate mai bine, a vazut chipurile mult mai multe in lumea asta decit mine, iar experientele lui cica se detaseaza categoric de ale mele prin superioritate.

Daca povestesc ca am fost la zoo, interlocutorul meu mi se lauda ca a rapus in jungla un leu fioros. De povestesc ca l-am vazut pe Papa live la Vatican, aflu ca el i-a sarutat chiar mina. Si in acest fel ma determina incetul cu incetul sa ma indoiesc de propria-mi valoare.

Ieri insa, cind l-am intilnit pe Vasile, lucrurile au luat o intorsatura complet neobisnuita. Vasile rinjea la mine deja de departe, caci stia ca am fost in urma cu o saptamina in concediu. Si era vizibil bucuros si nerabdator sa-mi faca amintirile una cu pamintul prin interventiile sale tembele. In acel moment mi-a venit o idee. Dupa ce l-am salutat fugitiv am inceput sa povestesc direct: "Asculta! Trebuie neaparat sa-ti povestesc ceva! Saptamina trecuta am fost la Paris si chiar in prima zi am vizitat Palatul Buckingham. Privelistea la apus de soare a fost mirifica: in dreapta lacul Maggiore, in stinga Dunarea, iar departe in fundal Carpatii. Apoi miercuri am facut o poza chiar cu regina Angliei. Priveste!" Si i-am virit sub nas o fotografie cu Piata Rosie. "Misto in Paris, nu-i asa? Cel mai mult m-au fascinat pinguinii, care incurcau peste tot circulatia rutiera. Dar nimeni nu parea deranjat, nici macar taximetristii! Asa ceva nu cred ca ai mai pomenit!"

"Ha ha! Ce glumet esti!", spuse Vasile sec. "Vorbesti timpenii!"

Cum adica vorbesc timpenii? La urma urmelor fiecare vede in felul lui, la modul absolut subiectiv realitatea. In esenta nu conteaza daca exista sau nu pinguini in Paris. Conteaza doar ca de data asta am reusit sa spun citeva fraze despre experientele din concediu fara sa fiu completat si corectat non-stop. Caci dupa cum spunea si celebrul Niccoló Machiavelli: scopul scuza mijloacele. Sau sa fie citatul lui Niccoló Paganini? Ori al lui Niccoló Puccini? Indiferent, nu conteaza cui i apartine afirmatia. Important este numai ca a spus-o fara sa fie, slava Domnului, intrerupt.

(Traducere din limba germana: Lucian Turcas)