Amintirile Angelei Tomaselli

Peste o suta din lucrarile Angelei Tomaselli fac obiectul unui desant pictural inedit, organizat incepind de joi in spatiile Galeriei „Dana". Originara din tinuturile vilcene, artista are o ascendenta multietnic ramificata (italiana dupa tata, germana si romana dupa mama). Dupa specializarea universitara in „arta monumentala", urmata de un stagiu muzeografic galatean, se stabileste in Capitala, devenind un nume importat in plastica autohtona. O dovedesc reperele densei biografii profesionale, marcata de numeroasele semne ale prezentelor expozitionale, dar si ale atestarilor sau reatestarilor critice.

Grupate in mai multe cicluri (Fabule, Mitologii subiective, Muzicieni, Arhitecturi suprapuse, Amintiri suprapuse), lucrarile Angelei Tomaselli pot fi atasate unui expresionism liric temperat, ironic si fictional, deopotriva, care se eschiveaza atit dramatismului figurativ excesiv, de inspiratie continentala, cit si solutiilor eminamente abstracte, de felul celor exersate peste Ocean. Individualizata in optiunile sale stilistice, artista deconstruieste schemele de reprezentare previzibile si familiare, folosind tratamente plastice personalizate. In motivatia compozitiilor sale, nostalgiile, reveriile si evaziunile imaginative par a-si disputa fratern intiietatea. Unele trimit la trecut, la „amprentele" depuse in subsolurile memoriei; celelalte ancoreaza in cotidian ori se deschid spre lumi posibile. Artista activeaza pictural cind introspectii, replieri meditative, cind eschive comice, parodice sau fabulatorii.

Fabulele, spre exemplu, au ca leit-motiv ciinele, subiectul unor „povesti" cu tilc moralizator. Surprinse in ipostaze cantabile (Muzi-chiens) si politice (Politi – chiens), patrupedele canine au prestatii publice inegale; primii (muzicienii) ofera sinceritate, simplitate, armonie, ceilalti (politicienii) etaleaza strident circul egoist al intereselor de putere. Mitologiile subiective descriu etapele cautarilor, dubiilor si obsesiilor care au intretinut (sau intretin inca) fervoarea imaginarului propriu. Sint convertite in imagini plastice unele calatorii inchipuite, retrospectii afective (Fotoliul bunicii), ispite ascensionale (Pasarea maiastra). Ciclul Muzicienilor sugereaza posibilitatea unei „rupturi de nivel" resimtita la intilnirea dintre doua ipostaze ale frumusetii – melodica si vizuala. Accesoriu nelipsit al ingerilor, lira este obiect de „in-cintare"; ea degaja ritmuri angelice, menite a-i detasa pe ascultatori de reflexele obisnuite. Arhitecturile suprapuse au energii sonore vag perceptibile, pe care numai ochiul vigilent le poate… asculta. Ritmurile ambientale (pariziene, transilvane, medievale) fac legatura dintre spatiile vizitate si „muzica" lor ascunsa. Arhitecturile (dobrogene, italiene, transilvane, religioase) retin, la rindul lor, cite ceva din culoarea si specificul locurilor investite cu simpatie: turle de catedrale, frontone de biserici, cladiri emblematice. Amintirile suprapuse – grupajul care da si titlul expozitiei iesene –  trimite la „anotimpuri", „dealuri" si „repausuri" populate cu imagini de altadata. De ce amintirile? Pentru ca ne leaga de trecut, prin gesturi, fapte si chipuri indragite.

Tablourile artistei bucurestene au o evidenta miza subiectiva; ele sint expresia intimplarilor care, la un moment dat, i-au „impresionat" favorabil memoria. Pastram ceva dupa ce ochiul se retrage din fata unor privelisti de neuitat? Ramin doar stari, dispozitii, tonalitati afective, colaje de amintiri, atmosfere difuze, ambiguizate. Toate acestea sint convertite ulterior in pictograme ce restaureaza cu aproximatie nu spatiile, ci impresiile acumulate si conservate in timp. Lumea capata astfel concretete, dupa felul in care este perceputa de artist si reprezentata.

Angela Tomaselli cauta sa rezolve o dificultate reala: cum poti reprezenta intr-un tablou – limitat in suprafata lui – armonia si fascinatia ansamblului? Cum poti reconfigura intregul, astfel incit reunirea partilor sa evite imitatia pura sau realismul facil? Artista bucuresteana recurge la solutia fragmentarilor multiple. Multimi de parcele pluricrome sint delimitate aleatoriu si asamblate ulterior prin suprapuneri si alaturari secventiale. Rezulta aglomerari de linii si forme, concentrari de tensiuni vizuale, trasee labirintice sofisticate care dau senzatia risipei, dar si coerentei formale. Suprapunerile pun lucrurile evocate in relatie de simultaneitate si coexistenta, suprimind distantarile spatiale sau retardul temporal.

Multe din lucrarile Angelei Tomaselli au alura unor conglomerate formale supraetajate. Spatiul tablourilor este plin, dar segmentat si maruntit cu detalii. Lipsesc deschiderile luminoase, exterioarele solare, spatiile de fuga in peisaj, cele care ofera ochiului prilej de odihna si lenesa delectare. Privitorul este invitat mai curind sa citeasca, sa asocieze, sa dibuiasca „urmele" semnificante distribuite pe tesatura pinzei, sa descopere „firul ascuns" care leaga forma si culoarea de sens.

Pentru publicul iesean, retrospectiva Angelei Tomaselli este, fara indoiala, o buna ocazie de a-si testa placerile contemplative, dar si elanurile critico-reflexive. Sint sigur ca in zilele viitoare va sti sa profite din plin…

Publicitate și alte recomandări video