Anul literar 2008

Comit, pentru cititorii acestei pagini, un sec si lacunar bilant al recoltei literare a anului 2008, trecind sub tacere reeditarile importante, si ele ocupind macar un raft la vedere in biblioteca mea. Mi s-a parut a fi un an mai sarac decit 2007, dar nu atit de pauper incit sa ne sperie.

In ceea ce priveste proza, titlurile aparute la Polirom au dominat detasat concurenta (cum e si firesc pentru o editura care si-a impus un program literar, nu doar editorial). Amintesc: Zilele regelui, un frumos roman de epoca, semnat de Filip Florian; Locomotiva Noiman, continuarea unui mai amplu proiect al lui Nichita Danilov (care a mai bifat si o reeditare a nuvelelor mai vechi, sub titlul Mama Sonya, la Curtea Veche); romanul inspirat din viata televiziunii, Maestro, al lui Stelian Tanase, o carte care profita vizibil de pe urma tehnicilor cam fumate ale optzecismului doctrinar, dar care are puterea de a readuce in prim-plan un prozator care ramasese dator cititorilor sai; Macel in Georgia, de Dumitru Crudu, un scriitor basarabean de mare forta, care imbina perfect scenele dure cu o viziune tragi-comica asupra unei realitati foarte exigente. In fine, la editura Curtea Veche a publicat Ion Iovan un jurnal apocrif al lui Mateiu I. Caragiale. E vorba de confectionarea unor insemnari in care autorul Crailor de Curtea-Veche ar fi consemnat tot ce a considerat de cuviinta in ultimul sau an de viata, dar totul e nu numai plauzibil, ci, la o adica, chiar verificabil. Ion Iovan nu inventeaza de capul sau, nu-si tradeaza personajul, ci preia date din realitate si le aranjeaza intr-un puzzle care, daca nu arata cu precizie cum au stat lucrurile, ofera indicii verosimile despre cum ar fi putut sta.

La capitolul poezie, amintesc volumul unuia dintre cei mai talentati poeti ai noului val, Stefan Manasia, Cartea micilor invazii, un titlu care impune decisiv un autor profund, de luat in seama in orice ierarhii. Consemnez si volumul de debut al lui Vlad Moldovan, Blank, care anunta un nou poet foarte bun. Iesenii au de ce se bucura, caci Radu Andriescu a iesit la rampa cu o excelenta carte, Padurea metalurgica, despre care voi scrie mai pe larg curind. Toate titlurile mai sus insirate au fost editate la Cartea Romaneasca. La Vinea, Liviu Ioan Stoiciu ne bucura, in preajma sarbatorilor, cu un foarte elegant op, Craterul Platon.

Cu toate acestea, vedetele detasate ale competitiei editoriale au fost cartile de critica. Este un an al revigorarii istoriei literare. Amintesc doar citeva titluri de calibru, cu regretul de a lasa destule altele pe dinafara. Anul a inceput cum nu se putea mai bine, cu lucrarea lui Iulian Costache, Eminescu. Negocierea unei imagini (editura Cartea Romaneasca), care trebuie considerata cea mai importanta carte despre Eminescu din ultimii ani buni. Tot un titlu de referinta in eminescologie va fi studiul Ilinei Gregori, Stim noi cine a fost Eminescu, aparut la editura Art. Fix la jumatatea lui 2008, tot la Cartea Romaneasca a aparut sinteza lui Eugen Negrici, Iluziile literaturii romane. O carte scrisa cu manusi chirurgicale, cu detasare flegmatica, ba chiar cu cinism, care taie uneori mai mult decit era necesar pentru a vindeca tumora mitologizanta a literaturii autohtone. Aceeasi editura propune un studiu care lipsea din critica noastra: Regasirea intimitatii, semnat de Simona Sora. Mai amintesc si volumul erudit si simpatic al lui Mircea Anghelescu, Mistifictiuni (Curtea Veche), precum si cea mai buna carte despre literatura franceza contemporana care aparut in ultimii ani la noi: Ultimele zile din viata literaturii, de Alex Matei.

Anul se incheie, fara doar si poate, sub efectul lansarii, cu mare tam-tam mediatic si succes de vinzare, la Targul Gaudeamus, a Istoriei critice a literaturii romane, mult asteptata contributie a lui Nicolae Manolescu. Sigur ca, indiferent de derapajele sale, o astfel de lucrare se impune de la sine. Discutarea acestei importante carti va confisca mare parte din dezbaterile literare ale anului ce vine. Si e firesc sa fie asa, mai ales ca Istoria… are de toate, si parti foarte bune, si pagini sub nivelul lui Manolescu, si zone de gratie, si momente de stranie neaderenta la text sau la context. Capitolele despre literatura medievala, despre Eminescu si Creanga, multe dintre paginile alocate poeziei nu sint printre cele mai reusite; pot paria ca cele mai multe patimi vor fi stirnite de perioada contemporana, unde selectia este adesea umorala sau, cum a replicat Nichita Danilov intr-un interviu, "o afacere personala". Sinteza ar trebui discutata la rece, fara a avea falsa impresie ca decidem soarta canonului literar.

Cit despre ceea ce s-a scris in urbea noastra, am amintit deja numele lui Nichita Danilov si Radu Andriescu. A fost, in mare, un an de relas, in care, de pilda, din 5 carti nominalizate la Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor pentru anul 2007, 4 au apartinut iesenilor: Emil Brumaru, Mariana Codrut, Nichita Danilov, Ovidiu Nimigean. Fireste, Asociatia Scriitorilor din Iasi a premiat cu totul altceva, dar ne-am obisnuit cu specificul clientelism local. O carte de referinta, monografie exemplara, i-a dedicat profesorul Ion H. Ciubotaru maestrului sau, carturarul Petru Caraman, nume de prim plan al etnologiei noastre. M-a bucurat, apoi, sa pot rasfoi monografia colegei mele Emanuela Ilie, dedicata lui Basarab Nicolescu (aparuta la editura Timpul). Un subiect dificil, onorat cu laudabila comprehensiune. Mi-a parvenit si o cartulie de proza scurta (Ceasuri tirzii) a lui Paul Mihalache, un tinar foarte talentat, care promite ca poate mai mult (fapt confirmat si printr-un manuscris pe care il am pe birou, inca needitat). Semne bune anul are!

Normal ca mi-au scapat multe titluri, dar ma consolez spunindu-mi ca am scris despre destule si urmeaza sa dau seama despre atitea altele. Una peste alta, 2008 a fost un an normal, care ne confirma increderea ca despre o criza a literaturii sau despre una a lecturii nu se mai poate vorbi serios la noi. Dovada ca marile edituri o duc bine chiar publicind autori romani contemporani.