Aristocratia covrigului

Sintagma din titlu ii apartine lui Mihai Eminescu si rezuma, ieri ca si azi, strimbatatea funciara a clasei politice autohtone. Unele din rindurile scrise in urma cu mai bine de un veac ar putea fi repuse in circuitul ideilor despre viata politica carpato-danubiano-pontica intrucit ele exprima, daca mai este nevoie sa o spunem, sentimentul de farsa tragica pe care orice om cu mintea pe umeri il are ori de cite ori deschide un ziar sau urmareste un jurnal de stiri. Formularile vitriolante cu care Eminescu ii descria pe "barbatii-muieri" ajunsi, ca din intimplare, parca, sa decida soarta tarii, reflecta neincrederea fatis manifestata in capacitatea politicienilor de a tine in chip responsabil friiele tarii romanesti. Coteria si pungasia erau trasaturile pe care gazetarul de altadata le considera cele mai potrivite a descrie lipsa de forta morala a "lingailor", "panglicarilor" si "paraponistilor" oportunisti.

Publicistica eminesciana nu este singulara in a sublinia ca pofta de capatuiala, fatarnicia si lipsa de fibra morala se numara printre atributele tipice care contureaza imaginea-tip a omului politic de pe la noi. Caragiale, Arghezi si alti scriitori-gazetari nu au contenit in a lua in ris, cu risul amar al omului patit, comédia democratiei romanesti. Eclozati din oul utopic reprezentat de sloganul "Libertate, Egalitate, Fraternitate", unii dintre politicienii din vremea lui Eminescu si Caragiale se numara astazi printre marii barbati care au pus umarul, voiniceste, la ridicarea Romaniei moderne. Timpul insa nu a trecut sub tacere impunsaturile de condei ale gazetarilor atenti la metamorfoza care a preschimbat emblema Revolutiei Franceze intr-o sanatoasa gargara romaneasca la adapostul careia s-au ridicat si au cazut averi obtinute pe cai care mai de care mai democratice. Iata cum descrie Eminescu continua stare de criza generata de lipsa unei aristocratii veritabile a locului si a spiritului: "Da-i soseaua rea, incit ti se fringe caru-n drum? Libertate, egalitate, fraternitate si toate vor merge bine. Dar se inmultesc datoriile publice? Libertate, egalitate si fraternitate da oamenilor, si s-or plati. Da’-i scoala rea, da’ nu stiu profesorii carte, da’ taranul saraceste, dar breslele dau inapoi, dar nu se face griu, da’-i boala de vite?…. Libertate, egalitate si fraternitate, si toate or merge bine ca prin minune". (Eminescu, Batrinii si tinerii, 1877)

Doua decenii mai tirziu, pe acelasi ton interogativ-retoric, dar intr-un stil mult mai concis, si, prin aceasta, mai incarcat cu energie pamfletara, Caragiale amintea si el de blestemul romanesc al democratiei covrigului: "Fraternitate? – gheseft si chiverniseala! Egalitate? – impertinenta fata cu distinctiunea, cu meritul si cu talentul! Libertate? – bani, insulta si retevei!" (Caragiale, Toxin si toxice, 1896)

Acestor doua exemple li se pot adauga inca si altele. Ele nu fac decit sa arate ca intr-o tara in care pospaiala progresului nu a reusit sa inlature apucaturile feudale ale unor inalti demnitari, nu exista premise care ar putea favoriza aparitia unei clase politice pentru care nobletea sa capete intiietate in fata cupiditatii. De fapt, atit Eminescu cit si Caragiale atrag atentia, cu admirabila luciditate, asupra priceperii romanesti de a prelua din zestrea spirituala si materiala a altor europeni spre a o converti in sforaiala demagogica, numai buna de ametit mintea odihnita a alegatorului naiv.

Si pentru ca l-am amintit pe Arghezi, merita precizat ca acesta facea, intr-un text din 1920, o insemnare menita sa atraga atentia asupra puterii mute pe care demosul o poate exercita asupra clasei politice: "partidelor politice li-i frica si de revolutie si de vehementa". Din pacate, imaginea cetateanului roman purtator de constiinta si cu drept de vot tinde sa se transforme intr-o frumoasa si trista iluzie. Nu e nevoie de un IQ cu trei cifre pentru a baga de seama ca destinul glorios si multilateral dezvoltat al patriei noastre post-socialiste a incaput repejor pe miinile unor ipochimeni dubiosi. Sa fim, deci, linistiti! Europenizindu-ne, am invatat foarte repede sa nu ne mai pese.