Caută 
3 MIN
Un bucatar de clasa este totodata si un artist desavirsit. Pentru a fi un bun bucatar, nu e suficient sa ai doar experienta gatitului si pasiune pentru aceasta arta, ci trebuie sa posezi si talent. Apoi, mai este nevoie si de creativitate – unui bucatar perfect e indispensabila. Cine vrea sa invirta lingura in cratita cu succes trebuie sa aiba mereu idei. Citindu-l pe vestitul bucatar Paul Bocuse: "Cind un doctor comite o greseala, se arunca tarina deasupra. Dar cind face un bucatar o greseala, o ascunde sub sos si afirma ca a inventat o noua reteta". Omul stie foarte bine despre ce vorbeste, caci, in calitatea sa de maestru bucatar, a inventat nenumarate retete.
Vorbind despre mine insumi: eu sint o adevarata catastrofa in ale gatitului – trebuie sa recunosc! Cind se intimpla, totusi, sa fiu pus pe fapte mari si sa am chef de facut mincare, ma duc hotarit la aragaz si … pauza, nu-mi vine nici o idee. Pentru a iesi din aceasta dilema, am fost sfatuit sa-mi procur urgent diverse carti de bucate, ceea ce am si facut. Dar nu mi-au folosit la nimic. Mi se pareau atit de plictisitoare, incit am intrerupt lectura deja dupa a doua pagina.
Singurul lucru care imi reuseste in bucatarie sint macaroanele, dar si asta numai atunci cind nu se fac terci, ceea ce in general se cam intimpla. Dar, va jur, nu din vina mea, ci a aragazului. Ieri am incercat sa-mi fac un ou moale, dar desi l-am lasat sa fiarba mult mai mult decit "doar trei minute", ca la carte, nu a iesit moale, ci tare ca piatra.
Desigur, as putea cumpara mincare gata preparata. M-am gindit deseori si intens la asta. Dar – din cite am auzit – pentru incalzirea ei ai nevoie de un cuptor cu microunde, iar pe al meu l-am cadorisit de mult unui bun prieten, caci era mult prea periculos. Cind ma gindesc la ce-am patit, ma apuca si acum groaza! Nu doar rosiile si ouale explodau in acest ciudat cuptor, ci chiar si orice fel de conserva! Asta m-a cam intristat, fiindca este pacat sa distrugi mincarea. La mine acasa nu se arunca absolut nimic. Daca, spre exemplu, deschid o conserva si nu reusesc sa o maninc toata, pun frumusel ceea ce ramine in frigider, caci acolo se pastreaza in conditiile cele mai igienice si sterile. Si o duc numai atunci la gunoi, daca n-o mai maninca nici macar pisica, ceea ce se si intimpla mai des decit mi-as dori.
Inainte obisnuiam sa mai iau masa la o pizzerie. Aveam chiar si un loc al meu, unde eram primul servit: in apropierea chelnerului. Pacat ca de-o vreme incoace acest local a inceput sa ma irite. Seara este acolo o inghesuiala atit de mare, incit abia daca ii mai trece cineva pragul.
De la un timp, cind am chef de ceva delicios, prefer sa ma duc la Fast-food-ul de dupa colt. O fac cam de doua, trei ori pe zi. Imi comand o portie mica de cartofi prajiti cu ketchup sau, in cazul in care mi-e pofta de ceva cu totul deosebit, o portie dubla de cartofi prajiti cu ketchup. Dar niciodata cu maioneza, fiindca maioneza este facuta cu ulei si eu pun mare pret pe o alimentatie fara grasime.
Ultimii cartofi prajiti pe care i-am mincat la Fast-food aveau gust de ulei rinced, motiv pentru care am reusit sa infulec doar jumatate din portie. Daca nu mi-ar fi venit brusc sa vomez, poate ca i-as fi terminat. In mod normal, ar fi trebuit sa duc cartofii ramasi inapoi, insa n-am facut-o. La ce folos? Sint convins ca nici vinzatorul n-ar fi reusit sa-i manince.
(Traducere din germana – Lucian Turcas)
