Balkanella

Cine asculta prima oara discul „Jazz across the border” („Jazz peste frontiere”) si il asculta prima data pe Nicolas Simion fara a sti nimic despre tara sa de origine, identifica din primele secunde zona etnic-culturala ce i-a marcat o parte din evolutie. Primele douazeci de secunde ale inregistrarii cu care incepe „Transylvanian Suite” – „Dear Village” – lumineaza tandemul genurilor muzicale pe care le cultiva Simion: etnojazzul. Acesta e tipul de muzica reprezentat in cele cincizeci si sase de minute ale cd-ului. Altfel – Simion cinta sonate, concerte, jazz simfonic, freejazz. Etnojazzul i se potriveste pentru ca ii reflecta sensibilitatea, climatul interior, cultura muzicala, oferindu-i sanse multe de exprimare si afirmare intr-o lume tot mai interesata de insolit, de original. Norocul lui Simion este ca vine din spatiul cultural romanesc, atit de bogat in resurse melodice, armonice, ritmice, timbrale, al carui etos poate fi receptat de ascultatorul occidental mult mai lesne decit in urma cu citeva decenii. Din trei motive: datorita frumusetii si noutatii elementelor constitutive, pe care le-am mentionat; datorita rezonantelor cu ambientul sonor arhaic oriental (sensibil mai mediatizat decit cel romanesc); datorita receptivitatii publicului la muzica lumii, la orice gen – receptivitate cultivata prin raspindirea postmodernismului.
Oscilind hotarit intre modurile muzicale major-minor, Nicolas Simion suprapune fluxul melodico-armonic traditional romanesc gamei specifice bluesului si, prin extensie, jazzului. Cum spuneam, inca din primele 20” ale Suitei transilvane. Se instaureaza astfel climatul de doina-blues, ce ingaduie intrarea rapida a ascultatorului in universul sonor-spiritual inchegat de autor si instrumentistii cu care face echipa.
Etnojazzul lui Nicolas Simion este rezultatul cautarilor in zonele arhaice ale folclorului romanesc (in primul rind). El alege cintece de ascultare si de joc culese la mijlocul secolului XX de eminentul etnolog Constantin Brailoiu sau de instrumentisti afirmati si pe plan international in deceniul opt al aceluiasi secol. Ma refer la celebrul grup al naistului Gheorghe Zamfir, din care faceau parte, printre altii, Efta Botoca (vioara), Tony Iordache (tambal), Marin Chisar (fluier, caval). „One for Kisser” (reproduc titlul ales de Simion spre publicare pe disc, in limba engleza) este o reusita suprapunere a doua ritmuri specifice – mediu, leganat al „Horei ca la caval”, si funk, sustinut de baterie, subliniat de armonia stationara a chitarei. Greu de crezut cu ani in urma, cind ascultam incintat discul formatiei lui Gheorghe Zamfir, ca melodia originala, cintata la caval de Marin Chisar, imi va parea la fel de frumoasa, de originala, cintata la clarinet bas de Nicolas Simion!
Poate ca in balada „Looking back” melodica banateana este prea accentuata la saxofon tenor, chitara lui Norbert Scholly nereusind sa sustina mereu cu armonii de tip jazz ghirlanda de melisme.
Unul dintre cele mai originale, mai frumoase momente muzicale rinduite pe discul „Transylvanian Suite” este „Hommage a mr. Brailoiu”. Intii de toate, impresioneaza melodiile traditionale romanesti de un lirism pur, cintate inspirat la saxofon sopran si oud (instrument cu coarde raspindit pe o arie culturala vasta, din care fac parte Armenia, Sudan, Irak, Egipt, Israel etc.). Reusita solo-ului de oud, improvizat de Martin Gjakonovski, consta in melodica bogata, in virtuozitatea instrumentala discreta. Violonistul Zoltan Lantos se exprima dualist – in limbaj muzical oriental si modern, iar Nicolas Simion completeaza triada improvizatiilor printr-o minunata incantatie. Dar si la a treia auditie a piesei ramin cu impresia distantei pe care cele trei discursuri spontane (in special ale lui Scholly si Lantos) n-au putut sa o parcurga intre melodia tipic romaneasca si inventiile personale. Explicatia sta in diferenta de origine, de experienta muzicala a lui Simion si Scholly. Oricum ar fi, Simion s-a nascut printre colinde, le-a ascultat o viata, le poate exprima altfel decit un instrumentist german, oricit de sensibil si de instruit ar fi. Dincolo de acest aspect sesiszabil de un ascultator roman, „Hommage a mr. Brailoiu” este unul dintre cele mai izbutite de pe disc gratie osmozei „traditional-modern”, rafinamentului expresiei si starii de elevata spiritualitate pe care o creeaza.
Fireste, „Jazz peste frontiere” emis de un grup de instrumentisti al carui lider s-a nascut in Romania nu putea evita sintaxa muzicala a Balcanilor. Simpatic intitulata „Balkanella”, secventa urmatoare uneste ritmuri bulgaresti si grecesti cu cel frecvent cultivat in jazzul modern. Solo-urile de vioara si chitara, fara a fi impresionante ca inventie, aduc tema si motorul ritmic in lumea citadina, in care unii dintre noi am crescut ascultindu-l, printre altii, pe chitaristul John McLaughlin.
Noul disc al compozitorului, aranjorului, instrumentistului si producatorului Nicolas Simion poate fi considerat o treapta si in evolutia etnojazzului: trasaturile definitorii ale traditiei central, est si extra-europene sint tot mai bine intelese si exprimate de muzicieni formati in cultura Vestului.