Caută 
3 MIN
Alegeri in floare, si pe un mal, si pe celalalt. Daca citesti (nu neaparat cu atentie: ajunge o simpla glisare pe diagonala!) „Literatura si Arta", iti face impresia ca romanii basarabeni vor vota frenetic si, bineinteles, intr-o unanimitate de beton, pe 19, „Nu"-ul favorabil lui Traian Basescu. „Jurnal…"-ul si „Timpul" sint, pe cit se poate deduce din paginatie si ton, oarecum mai rezervate: publica anuntul privind organizarea referendumului, insereaza mesajul special al presedintelui catre „romanii din Moldova", plaseaza alaturat „Comunicatul de presa" al Ambasadei Romaniei in Republica Moldova, dar evita – oarecum subliniat – sa se patetizeze in articole de fond, ca Nicolae Dabija, de pilda: „… atitudinea noastra pro-Basescu este una pro-Romania, dar si pro-Basarabia, dar si pro-Neamul Romanesc, dar si pro-Europa" („Literatura si Arta", 17 mai 2007), cu sugestia, desigur, ca negatia din alternativa scrutinului va insemna cistig pe toata linia: si redemptiune etnica, si integrare europeana…
Trebuie sa spun ca scriu chiar in ziua decisiva, in toi de interval orar stabilit prin Hotarirea Guvernului nr. 372/2007 si, evident, nu am cum sa cunosc rezultatele. Pot, fireste, sa astept cuminte clipa cind vor fi anuntate: ar fi citeva ore pina atunci. Mai ales ca luni, cind textul sper sa-si ocupe boxa din pagina, o premonitie datata, aparind post-festum, nu va putea sa intereseze pe nimeni, va parea fatalmente desueta si ridicola. Expectativa, deci, in cazul de fata e intelepciune curata. Dar ce glorie e in a fi rezonabil, ce faima poate constitui bunul-simt? Mai ales ca pronosticul propice presedintelui inca suspendat (din perspectiva momentului real al scriiturii, bineinteles!) e un pariu apriori cistigat. Apriori: cu tot aplombul fie zis. De ce? Nu doar fiindca Curtea Constitutionala a Romaniei a constatat inexistenta motivelor de suspendare. Nu numai pentru ca, in comparatia cu cei doi predecesori ai sai, Basescu iese net victorios (alias harismatic, ceea in conditii de politichie balcanizanta inseamna totul). Si nici, as indrazni sa afirm, de dragul marii sale mize a schimbarii de fond: intr-o lume in care, hélas, reziduurile comuniste interfereaza voios cu stratul de profunzime fanariot.
Argumentele acestea sint implicite, se subinteleg. Victoria lui Basescu va fi (adica e: timpul real al lecturii!) determinata si de o lege inexorabila a empatiei: fraternizarea cu cel martirizat, prompt, peste orice virtuti sau pacate, dincolo de calculele meschine ori de probele irefutabile. E de neinteles ca tocmai una ca asta le-a scapat sforarilor iliescieni.
Cit despre basarabenii cu cetatenie romana (ca si basarabenii pur si simplu!), cine s-ar fi indoit de simpatia lor? Dar in structura acestei atitudini intra nu numai speranta – perfect legitima – de… sa spun mai abscons, ca sa nu priceapa KGB-ul cel de-a pururi neadormit si in veac metamorfic: de redefinire a propriei conditii, acum sub auspicii europene, in fond miza – imens ontologica – de reintegrare teritoriala. Si nici doar faptul ca Basescu, primul dintre oficialii romani, a vorbit transant, fara eufemismele de protocol, despre drama Basarabiei in Parlamentul european. Cred ca nu intra – musai – in mod exclusiv nici promisiunea, desarta pina azi, de simplificare a cetateniei romane (ca sa nu mai pomenesc de calvarul inerent obtinerii vizelor, procedura care te umileste si te dezgusta).
Dupa Snegur, ins flasc si degraba maleabil, dupa Lucinschi, pacostea politicianista care ne-a mincat cele mai bune energii ale tranzitiei, in fine, dupa Voronin, cel care ne-a adus pe culmile relativismului postmodern (pe 19, apropo, maturii partidului de guvernamint au sarbatorit Ziua pionierilor!), figura lui Traian Basescu ar fi fost cu neputinta sa nu ni se impuna. Sufragiul basarabean are si o motivatie acut subliminala. Depinde, acum, ce dobinzi se vor scoate din acest capital de asentiment si comuniune. Istoria, oricum, ne spune ca stratagemele politicului au adesea la baza un afect…
