Capitalism conjugat la feminin in Slovacia

Slovacia are un nou premier si, pentru prima oara in istoria acestui stat, premierul este o femeie. Este putin probabil ca Iveta Radicova, desemnata la 9 iulie de catre presedintele Ivan Gasparovic in fruntea noului cabinet, sa considere drept compliment aprecierile ca ar fi o "femeie-barbat", cum au descris-o citiva jurnalisti slovaci, unii poreclind-o chiar "tigrul Slovaciei". Porecla reflecta mai curind ecoul pervers inversat al unei culturi politice care a produs paternalismul pronuntat al guvernelor conduse de  fostii premieri Vladimir Meciar si Robert Fico. Nu incape indoiala ca reputatia de personalitate ferma de care se bucura Radicova va fi supusa (si asta foarte curind) unor grele examene.

Desi Fico, aflat in fruntea partidului Smer (Directie), a cistigat detasat alegerile din iunie 2010, el nu a mai putut forma o coalitie, vazindu-se nevoit sa-i inapoieze presedintelui Gasparovic mandatul care ii fusese incredintat. Toate partidele reprezentate in noul parlament, cu exceptia ultranationalistilor lui Jan Slota din Partidul National Slovak, au refuzat tentativa lui Fico de a-i ademeni, care se pare ca a mers pina la a oferta postul de premier. Imediat dupa ce Fico si-a depus mandatul, patru partide de centru-dreapta, dispunind de o majoritate de 79 dintre cei 150 de deputati, si-au anuntat intentia de a participa la o coalitie formata din Uniunea Democratica si Crestina, condusa de Radicova, noul partid Libertate si Solidaritate avindu-l in frunte pe Richard Sulik, Miscarea Crestin-Democrata condusa de  fostul comisar European Jan Fiegel, si partidul Most-Hid (adica Pod), format cu un an in urma si avindu-l in frunte pe charismaticul lider maghiar Bela Bugar. Ultima formatiune se desprinsese de Partidul Coalitiei Maghiare, militind pentru o reconciliere slovaco-maghiara. In noul parlament, ea dispune de 14 deputati, dintre care sapte sint de nationalitate slovaca. Partidul Coalitiei Maghiare, in buna parte dependent de Budapesta, nu a mai intrat in parlament.

In virsta de 54 de ani, Iveta Radicova este de profesie sociolog, avind studii la Bratislava si la Oxford.  Radicova, vaduva binecunoscutului actor Stano Radic care a decedat in 2005, s-a alaturat politic fostului premier Mikulas Dzurinda, servind in 2005-2006, in al doilea cabinet condus de acesta, in functia de ministru al Muncii, Problemelor Sociale si Familiei. In aceasta perioada a dobindit reputatia unui intransigent partizan al unor social dureroase reforme economice. In 2006 a fost desemnata vicepresedinte al Uniunii Democrate si Crestine, iar in 2009 a candidat din partea Uniunii la presedentia Slovaciei, fiind invinsa de Gasparovic. Cariera politica a Ivetei Radicova parea sa se fi sfirsit la scurt timp dupa acest episod, cind a votat in parlament in locul unei colege si s-a vazut nevoita sa demisioneze din legislativ. Insa dupa demisia lui Dzurinda in luna  februarie a acestui an, in urma unui scandal legat de finantarea formatiunii pe care o conducea,  Radicova l-a invins in alegeri interne pe fostul ministru de Finante Ivan Miklos, devenind liderul Uniunii. In noul guvern, Dzurinda, considerat a fi fost premierul ale carui doua guverne, intre 1998-2006 au schimbat total imaginea tarii si au dus la integrarea Slovaciei in NATO si Uniunea Europeana, va fi ministru de Externe, iar arhitectul reformelor sale economice, Miklos, isi va relua fostul portofoliu. Toate acestea, ca si, de altfel, prezenta in guvern in calitate de ministri ai economiei, respectiv apararii, a reprezentantilor Partidului Liberate si Solidaritate de coloratura radical-liberala, Juraj Miskov si Ľubomir Galko, precum si pozitia de presedinte al parlamentului, aflata in miinile liderului acestui partid, Richard Sulik, indica pronuntat care vor fi prioritatile noii coalitii de centru-dreapta. Afectata de criza mondiala, Slovacia are din nou nevoie de ample reforme economice, care, fara indoiala, vor fi si dureroase. Neobositul Fico va sta la pinda, incercind sa exploateze orice fisura din coalitie. Unitatea acesteia, deloc usor de mentinut, daca luam in considerare deosebirile de viziuni ideologice asupra altor probleme, in primul rind cele ce ii despart pe crestini-democratii lui Fiegel de cele secular-libertariene ale lui Sulik si ale partidului sau, vor fi un examen greu de trecut.