Caută 
5 MIN
Romania este o mare organizatie de ajutor reciproc. Intreaga increngatura de relatii ce face ca lucrurile sa mearga aici reprezinta sistemul nelegiferat si nescris pe baza caruia functioneaza totul. Legile nu sunt facute pentru cetatenii din „organizatie", ci doar de dragul incadrarii in lume, aderarii la UE si pentru cetatenii care, din nefericire pentru ei, sunt singuri si nu au nici o cunostinta. A te realiza in viata nu inseamna a-ti face singur un drum, o cariera meritata prin munca grea si sacrificii, ci a ajunge in punctul in care apartii unei retele care te sustine si pe care te bazezi in orice moment din zi si din noapte.
Tara e mica, oamenii putini, in oricare oras ai trai, daca reusesti sa iti faci prieteni o mana de oameni in pozitii importante care la randul lor au si ei alti prieteni, nu mai ai nici o grija, esti acoperit. Aici sistemul Pile Cunostinte Relatii, primitiv cum o fi, functioneaza perfect. Daca ai fost destul de norocos sa te nasti intr-o familie deja parte a unei „retele", te-ai scos, ai scapat cu totul de corvoada aderarii la o asemenea „caracatita". Nu vei avea treaba cu statul la cozi pentru cele mai mici lucruri, vei manca cea mai buna si sanatoasa mancare, te vor ingriji cei mai buni medici, vei merge la cele mai bune scoli si vei avea o slujba nemeritata, dar foarte buna. Daca vei intra in belele, fii sigur ca sistemul te va scoate basma curata si te va reabilita cat ai zice peste. La profesionistii necunoscuti din ziar apelezi doar in disperare de cauza, pentru lucruri marunte, atunci cand nu mai ai nici un numar de telefon in agenda pe care sa-l apelezi pentru ajutor in materie.
Ceea ce este si mai interesant e ca accesul la functii importante se face in cea mai mare parte tot pe baza cunostintelor personale, neglijandu-se flagrant scopul final si importanta acelei functii. La fel sau poate mai fascinant, judecata de valoare, care implica pura obiectivitate pentru a alinia totul la un nivel si standard general recunoscute, se face subiectiv, tot in functie de relatii. In felul acesta tara, isi taie intr-un fel singura craca de sub picioare pentru ca promoveaza doar oameni fara valoare care nu ajuta cu nimic la progres si care peste hotare sunt ignorati complet. Ea supravietuieste, dar intr-o mediocritate perpetua. E adevarat ca, din cand in cand, in acest noian de unchi, matusi, cumetri si prieteni se mai poate nimeri si un exemplar de o reala valoare, dar e putin, foarte putin.
De pilda, in campania electorala, am avut ocazia de a sta foarte putin timp la discutie cu unul dintre candidatii la Parlament. De la bun inceput el m-a asigurat ca, daca il votez si iese parlamentar, eu voi fi sustinut pentru orice problema, el ma va ajuta personal sa o rezolv. La intrebarea mea cum ar rezolva domnia sa o chestiune concreta si presanta a comunitatii, mi-a raspuns fara sa clipeasca si cu o siguranta de invidiat ca isi va mobiliza toate cunostintele si relatiile pentru a duce la bun sfarsit acea problema. El nu se baza in nici un caz pe legi, pe parghiile legale, ci pe „prietenarii" sai. Oameni ca respectivul candidat au fost propusi sa candideze din toate partidele si in numar urias.
In alte tari mai mari acest lucru este foarte putin probabil, oamenii se pierd in imensitatea populatiei, „retelele" se dilueaza, acolo legile sunt conducatorul, altfel nici nu se poate. O fi existand si la ei vreo „organizatie", doua, insa mult mai mici si mai restranse.
Fireste, se poate si o alta varianta: daca esti nebun si tii neaparat, poti sa incerci sa-ti faci singur un drum, ai mereu aceasta posibilitate, fara sa apelezi la relatii si fara sa trisezi. Dar vei afla foarte curand ca este extrem de greu, aproape imposibil si vei renunta. E ca atunci cand tu, Ministrul Transporturilor, vrei sa mergi incognito cu trenul sau cu maxi-taxi de la Iasi la Bucuresti, in preajma Sarbatorilor. Pur si simplu iti faci o rezervare sau mergi direct la gara/ autogara fara sa-ti divulgi identitatea. Sa te confrunti cu toanele doamnei care preia rezervarile, ale soferului sau ale colegilor de calatorie. Te va manca mana pe legitimatie, iti vei musca limba ca sa nu spui cine esti si vei incerca din rasputeri sa fii cat mai dragut posibil, cat mai civilizat. Pariu ca nu vei rezista? Pariu ca iti vei iesi repede din pepeni si vei apela consternat de urgenta la calitatea ta suspusa si vei concedia pe toti? Pe cat pariu ca nici n-ai avea curaj s-o faci de la bun inceput!?…
Este atat de mare diferenta dintre a intra direct in fata si a sta la rand, concret dar si metaforic vorbind, incat nu-ti poti inchipui tu, cel avantajat, cum ar putea fi altfel. Lumea ti se pare simpla, frumoasa, binevoitoare de la sine, oamenii frumosi, buni si generosi. Chiar crezi ca lucrurile stau astfel in realitate. Dar habar nu ai ca totul este asa pentru ca sunt o multime de pitici in jur care fac viata frumoasa pentru tine. Este o mare iluzie si o mare dependenta. Unul ca Ceausescu, de exemplu, sunt sigur ca a suferit de aceasta dependenta. El putea oricand sa mearga prin popor sa vada cum merg lucrurile, dar ii era teama de realitate. Prefera sa continue sa vada lumea in roz cu iarba vopsita in verde special pentru vizita lui de lucru, copacii estetizati cu vata, porumbul sterp „imbogatit" cu cativa coceni frumosi prinsi cu sarma etc.
De aceea in tara noastra este esential sa fii comunicativ si un om sociabil. Daca ai si simtul umorului este o garantie a succesului. Daca in schimb esti incapatanat si iti faci pur si simplu treaba, pretinzand acelasi lucru de la ceilalti, fara a te implica intr-o relatie personala cu ei, vei fi izolat si chiar umilit. Intr-un fel e de bine, ar spune unii, pentru ca se pune accent mai mult pe caldura relatiilor umane decat pe legile reci si seci, pe calea „naturala" a lucrurilor, ceea ce mareste apropierea dintre indivizi, asigura o societate mai sanatoasa din punct de vedere social si psihologic. Prietenia si amicitia trebuie sa fie la mare cautare si cultivate cu mult sarg, sfintenie chiar. Cand vom ajunge ca popoarele nordice sa ne predam politiei proprii copii pentru ca au incalcat oricat de putin legea, atunci vom fi intr-o mare incurcatura, nici nu vreau sa ma gandesc.
La multi ani!
