Casa de vacanta

Intre oamenii pe care ii cunosc, putini sunt cei carora sa nu le fi trecut prin minte gandul de a-si lua ori de a-si face o casa. O casa cat de mica, undeva, ascunsa intr-un umbrar de verdeata. Sau, si mai bine, o casa la tara, cu o bucatica de gradina si cu vietati mai mult sau mai putin comestibile care sa misune prin ograda. Pentru unii, cei mai multi, gandul ramane un vis frumos, pentru altii visul se preface in fapta. Un amic, om de actiune, a muncit pe branci, a urcat de la opina la vladica si, de indata ce veniturile i-au permis sa puna in practica gandul indraznet de a-si face casa la tara, a si trecut la treaba.

A batut satele de la Dunare, a dat peste o localitate convenabila ca pozitionare, a intrebat din om in om si in cele din urma si-a cumparat o mica proprietate. Din poze, zona pare grozava. O faleza inalta aduce inaintea ochilor o priveliste asemanatoare celei pe care o au vizitatorii Cetatii Neamtului. Panorama are ca puncte centrale curgerea lenesa a Dunarii si relieful zdrentuit al Dobrogei. Incantat la culme de priveliste, omul se si imagina pe un sezlong, la umbra de nuc, cu un trabuc in gura, cu privirea pierduta in azur si cu papilele umectate de lichide racoritoare. Daca la acest instantaneu oniric adaugati si sfaraitul carnitei pe gratar, chicotelile de copil pornit prin iarba in cautare de ganganii si o adiere calduta de vant care lasa in nari miros de campie, cred ca veti intelege de ce oraseanul s-a lasat cucerit de ispitele cadrului natural si salbatic (cuvant-cheie al povestirii de fata).

Cand a inceput sa-si ridice casa, soaptele satului s-au transformat in vuiet. Cica a venit unu’ de la oras, om cu bani, da’ fire sucita, lele, fire sucita. In loc sa-si faca si el, ca tot crestinul, casa cu vederea la drum, s-a apucat de-a zidit inspre ulita ditamai peretele. Auzi, tu, lele, si s-a apucat de-a facut niste ferestre mari, de se vede pana-n fundul casei. Pai ce fel de om e asta?

In loc sa ia seama la gura satului, care ii urzea numai nenorociri, „asta" si-a vazut neabatut de ale lui. Nici ca i-a pasat ca iarna, cand adierea calduta de vant se prefacea in rafale urlatoare de crivat, troienele ar fi inghetat privelistea (ce-i aia priveliste, bre?), iar azurul ar fi lasat locul unui ger ce-ar fi crapat pana si pietrele de la semineu. Nici ca s-a sinchisit ca, la vreme de ploaie, casele de pe ulita se prefaceau subit si vremelnic in locuinte lacustre, spre bucuria puilor de oameni, care, cu picioare afundate in ghiolurile ancestrale, goneau cu glasuri zglobii suiele paparude. De fapt, eroul nostru nu s-a sinchisit de nimic din ceea ce lumea veche stia despre asezarea, ridicarea si finisarea unei case.

Cand au vazut taranii geamurile zdravene aduse pe comanda tocmai din our nation’s capital, cand le-a sarit in ochi acoperisul zdravan si ochios, montat la fix si in ciuda intemperiilor, cand au mai si bagat de seama ca WC nu inseamna o groapa cu afumatoare subreda deasupra, ci water closet de cea mai buna calitate, instalat in casa, acolo unde crivatul si alizeul nu puteau ajunge, lumea a inceput sa ia aminte si lase deoparte bascalia si predictiile astrologice. In sfarsit, devenise clar ca oraseanul „asta" afurisit stie el ce stie. Numai primarul si popa mai aveau asa case, cu veceul inauntru.

Fidel visului sau, personajul principal al povestirii si-a terminat casa, nu fara a baga de seama ca, de la o vreme – la ceas de seara si cu dama la asternut – materialele tot incep sa faca pasi si sa o apuce de-a valma spre tara nestiuta a lucrurilor de negasit. S-a uitat roata in jur, a pus paznic un om din sat (stai linistit, cucoane, ma stie lumea, n-o sa-ti mai dispara nimic, pe cuvantul meu!) si a dat si ceva de pomana prin sat, sa se mai domoleasca ielele care dadeau cu jula la materiale. Dar, ca un facut, datul de pomana a facut mai mult rau decat bine. Asta are bani, bre, ia uita-te mata ce frumusete de gard si-a facut! Intr-adevar, gardul era fain. Lemn de calitate, imbinari armonioase, inaltime potrivita. Si era mai mare dragul sa intri pe poarta! Intr-o iarna a disparut tot. L-o fi luat crivatul, ca paznicul (pe cuvantul meu!) nu vazuse si nu auzise absolut nimic. De ciuda, omul a ridicat, ca mesterul Manole, un gard si mai si. Duhurile rele, insa, nu si nu! Au dat roata casei si si-au croit drum tinandu-se de radacinile itite din faleza abrupta si inalta, de la inaltimea careia se vede curgerea lenesa a Dunarii si relieful zdrentuit la Dobrogei si au luat tot, absolut tot ce se putea lua.

Idila luase proportiile rezonabile ale unui cosmar de penitenciar. Casa e acum o reduta (exagerez, desigur!), gardul, o palisada, la plecarea de acasa se baricadeaza locuinta de vacanta (sparta, pana acum, de mai multe ori), iar pana la iesirea din sat ochiul atent al soferului trebuie sa aiba grija sa nu dispara rotile masinii. Din mers.

Urmeaza, cu permisiunea dumneavoastra, comentariile oraseanului platitor de taxe si de impozite, proprietar de casa, om care merge din cand in cand la tara sa stea cu-n fir de iarba-n gura si sa priveasca cum barcile localnicilor ataca regulat slepurile ucrainesti ce cara mii de tone de carbune pe Dunare: „Ma, astia fura din principiu. Nu se simt bine daca nu fura ceva, orice. Asta-i natia lor. Ce, crezi ca s-au asezat pe-acolo mari caractere si deontologi? Nu, fratioare, nu. Pe-acolo, lumea nu se va civiliza niciodata." Am suras amar, n-am spus nimic.

Acum, ori de cate ori ma simt prins in visul frumos colorat al unei mici gospodarii taranesti, imi inchipui ca mica mea locuinta de vacanta se ridica mandra si vesela intre copacii unei livezi fosnitoare, pentru ca mai apoi sa se destrame – boltar dupa boltar – sub arzatoarea frenezie a satenilor fericiti la culme ca, in sfarsit, nu trebuie sa se mai fure intre ei, ci pot sa fure in voie de la altcineva. Si-uite asa, intocmai cum merele si perele din livada dispar in burtile cazanelor de rachiu pe care vecinii mei imaginari le alimenteaza cu destoinicie de pe proprietatea mea imaginara, incalecai pe-o sa si va spusei povestea adevarata a altcuiva. Si cate dintr-astea n-or mai fi, in lumea asta pacatoasa, lenesa si salbatica, in care furtul e o virtute!

Publicitate și alte recomandări video