Cifre, aritmetici si-o enigma

In drum spre Romania, sora mea cumparase un brat de reviste germane cu integrame – si ziarul Bild (din 9 august 2012). Dupa ce-a plecat, am rasfoit ziarul cu cel mai mare tiraj vandut din Europa (in jur de 3,5 milioane de exemplare).

Pe prima pagina mi-a atras atentia o mica statistica semnificativa, graitoare: in medie, nemtii lipsesc 12,9 zile pe an de la slujba pe motiv de boala. Mai mult decat interesant este faptul ca pe primele locuri se afla landuri mai sarace (in topul topului, Saarlandul cu 14,5 zile de boala), pe ultimele landurile mai bogate, adica Saxonia Inferioara (12,2) Baden-Württemberg (12,1) si Bayern (11,9). Cum ar veni, intr-o tara normala, acolo unde se munceste mai mult si mai serios, exista si bogatie mai multa. Repet: intr-o tara normala…

Pe pagina doi, alta statistica, pornind de la intentia guvernului federal de-a reduce de la 1 ianuarie 2013 contributiile pentru pensie de la 19,6 la 19%. Intr-o tara normala, in care sindicate serioase au negociat serios cu angajatorii si au acceptat multa moderatie in ce priveste pretentiile de cresteri salariale, economia a „duduit" pe bune (nu ca la noi, inainte de criza), iar asta a umplut fondul de pensii, iar in consecinta se intentioneaza si marirea pensiei minime la 850 de euro pe luna!

Pe pagina cinci, Lidl isi anunta promotiile din weekend-ul 9-11 august. Hopa, ia te uita: cafeaua Dallmayr prodomo, 500 gr, fusese redusa cu 27% de la 5,49 la 3,99 de euro! Moment in care am luat un pix si-am facut repejor niste calcule pornind de la faptul ca o saptamana mai devreme vazusem la Lidl din Iasi aceeasi cafea redusa cu 33%. Doar ca… Doar ca per total, cafeaua Dallmayr este binisor mai scumpa decat in Germania si intr-un caz, si in celalalt: 29,99 RON (pretul normal) sunt echivalentul a cca. 6,66 euro, 33% reducere insemnand, deci, 4,44 euro… Asta este: dincolo de faptul ca una-i piata Germaniei (cea mai mare – si cred ca si cea mai ieftina din UE!), alta-i cea romaneasca, dincolo de costurile de transport, supermarketurile care au venit in Romania practica si un adaos specific pietei din tara, un fel de taxa pe snobism, stiind prea bine ca romanii sunt predispusi la cheltuieli de „obraz", caci, nu-i asa, obrazul subtire cu cheltuiala se tine… (In paranteza fie spus, stiti cat costa cutia cu 100 de filtre de cafea la Kaufland sau Lidl in Germania? Cam jumatate din cat costa la noi…)

Intamplarea face ca ulterior am luat Adevarul de weekend (24-26 august), unde am dat peste un mega-interviu intins pe patru pagini cu venerabilul Mircea Ionescu-Quintus (95 de ani, presedintele de onoare al PNL), interviu din care vreau sa retin indeosebi fraza incercuita din poza – si urmatorul pasaj:

„Eu in afara de casa si de un loc de veci, aici, in apropiere (M.I-Q. Locuieste la Ploiesti, m.a.), nu am nimic. Traiesc din niste pensii modeste. Am doua pensii. Una dupa 56 de ani de avocatura, de 1.200 de lei, si am 1.200 pensie de parlamentar, cat a ramas din fosta pensie nesimtita, care era de 5.600 de lei. Restul sunt 300 de la «Veteranii de la Razboi» si 300 de la «Detinutii Politici». Ne descurcam, Slava Domnului."

Hm, daca adunam cele doua pensii si cele doua… pensioare, ajungem, totusi, la 3.000 de lei. Daca dl Ionescu-Quintus se „descurca" cu suma asta, cei care au o pensie de sub 1000 de lei (majoritatea, cred), cam ce verb ar trebui sa foloseasca? Dar, sincer sa fiu, cel mai mult m-a impresionat in pasajul acesta chestia cu „fosta pensie nesimtita", cea de 5600 de lei – nesimtire eliminata de „odiosul" guvern Boc… Jos palaria pentru domnul Ionescu-Quintus, interviul cu acesta lasandu-ma cu o singura mare nelamurire…

Tinand cont de contextul politic din tara si de rolul PNL-ului crintonian in degringolada acestei veri fierbinti si avand in vedere ca Mircea Ionescu-Quintus este presedintele de onoare al aceluiasi PNL, am ramas uluit de faptul ca cei doi jurnalisti de la Adevarul n-au pus macar o singura intrebare legata de politica actuala, de PNL si de prezidentele ad interim la momentul acela! Oare de ce?

Din punct de vedere publicistic, o eludare totala a actualitatii politice atunci cand faci un interviu cu un politician care mai este si presedintele de onoare al unui partid important, este de neconceput! Cum nu am motive sa-i consider pe Mihai Mincan si Laurentiu Ungureanu drept niste reporteri de-a dreptul inepti, singura speculatie valabila mi se pare aceea ca Mircea Ionescu-Quintus va fi acceptat interviul cu conditia sa nu fie intrebat nimic de PNL, de Crin Antonescu si compania. Oare de ce?