Cite Bordeie…

Analistul se opreste la Agronomie, departe de isteria trotuarelor din centru, ceva mai aproape de miezul pamintului. Se asaza pe banca si sta. Sadovenian. Tipenie de om. Doar, din cind in cind, fete, doua cite doua, de o gingasie de salon fitnes, intrind sau iesind din cladirea lui de la Brad. Vor alege ele, finutele, in final, tarlaua cu duritatile ei inimaginabile?! Atit aici. Se ridica, o ia spre Breazu, trece de Statiunea lui Cotea si-o coteste brusc la stinga, pe-un drumeag ce pare sa duca nicaieri. Pietrisul pantei coboritoare, gata sa-i strimbe picioarele, obisnuite cu trotuarul. Asta a si vrut. Dupa vreo zece minute, iata-l in fata cimitirului. In care stie ca-i ingropat ilustrustrul matematician Mangeron. Il si vede. Ocoleste cimitirul si-o ia in sus, patrunde in Gradina Botanica, unde regaseste – ce placere enciclopedica! – placutele cu denumiri latine. Iata-l si pe Anastasie Fatu, intemeietorul botanisticii publice, in acelasi frumos bronz, caruia ii dedica o reverenta cu floare la rever. Iese in strada si ia loc pe terasa barului, comandind un binemeritat Tuborg. Ce-a fost asta? In aroma licorii de aur vede raspunsul: un voaiaj simbolic!

Si cei din preajma Bordeiului ar vrea sa stea, si ei, sarmanii, pe-o banca, asa cum se statea cindva, in acel Bucuresti al unei lumi ce-a disparut sub tavalugul rosu. Nu se mai poate, pentru ca luxurianta Codrilor Vlasiei a ramas doar in basme. Bucluc mare cu asa-zisul parc, pentru ca isteria orasului vinzoleste, la fel, si spatiul vegetal. Interese in care sint implicate figuri de prim plan – Basescu, Videanu – servesc acum, in vazul lumii, unui personaj cu hotarirea tribunalului in portmoneu. Foarte repede, scandalul va intra in neaosul con de umbra. Bordeiului lasindu-i locul viloiul topist modern al androidului de vreme noua.

Grohotisului de pe drumeagul spre cimitir i-ar corespunde, nu?, sistemul actual al invatamintului. Nu chiar atit de catastrofic precum vrea sa sugereze campania media de-acum, oricum in stare sa traga un semnal de alarma. Cum – dupa acelasi obicei al pamintului – s-a tot tras si se va mai trage. Lucrurile raminind cam la fel. Ar fi nastrusnic sa nu se intimple si in invatamint ce se intimpla in jungla fara mila a vietii publice. Sarind in aer si societatea colectivista si invatamintu-i aferent, tara face eforturi dramatice sa se alinieze elitei europene in care a fost primita. Ca unul care a mai putut prinde ceva din vechiul, traditionalul invatamint romanesc, analistul nu poate uita profilul emblematic al vechiului om de la catedra, atit de strain de al celui de-acum, atit de materialist rapace in mai tot ce face. Sigur, pe nimeni nu-l pindeste fractura de pe grohotisul drumeagului spre cimitir, dar niste entorse tot se pot ivi in orice moment. Salvaaarea!

Vivacele Basescu a inceput sa picoteasca in momente de virf. Cu gindul la grandorile Marii Negre, nevralgiile invatamintului il trag spre somn. Cameramanii exultindu-si lentilele in stop-cadre ce le concureaza pe cele cu Nicu Constantin de la Tanase.

In momentul inflamat de declaratiile celor doi capi ai Bisericii – catolica si ortodoxa – un stop-cadru cu fostul papa, Ioan Paul al II-lea, eroul Europei rasaritene si nu numai, condus de civilizatul presedinte Constantinescu in incaperile regalului Cotroceni. Papa vazut de analist de-aproape, in Bulevard, 1999, iesit, acesta, din expozitia lui de la Galeria Orizont si salutind – c-un tablou – papamobilul.

Cimitirului din vale i-ar semana – glumind si nu prea – finalitatile deciziilor judecatoresti privind marea coruptie de dupa ’90. Lasindu-se asteptate, acestea, intr-un scenariu ce a devenit deja obisnuinta. Ultima victima – nu neaparat si tragica – e hapsinul baron Mischie. Pledindu-si nevinovatia la patru ace. Si emanind un humor de Vacanta Mare.

Si tot veselului cimitir – vesela tevatura cu marirea pensiilor. In care binecrescutul liberal Tariceanu i-a cam luat caimacul intorsului la popor Basescu.

Distinsele placute latine ale plantelor si-ar gasi echivalentul in moda din limbajul public. Daca nu spui locatie, se va zice – tifnos – ca n-ai trecut prin performantul invatamint romanesc. Naspa.

Cit despre finalul periplului sau simbolic, analistul nu poate scanda decit: Tu si Tuborg!