Citeva concluzii dupa alegeri

Peste doua saptamini avem de ales intre doua rele. Doar ca, pentru mine cel putin, varianta Mircea Geoana - presedinte al Romaniei este de-a dreptul catastrofala. O asemenea optiune mi-ar insulta, pur si simplu, inteligenta. Si memoria, pentru ca PSD-ul, cu oamenii sai care il manipuleaza pe bietul candidat, are totusi un trecut nu foarte indepartat.

La ora cind scriu acest articol, majoritatea exit poll-urilor pronosticheaza acelasi rezultat: in turul al II-lea al alegerilor prezidentiale s-au calificat, la o diferenta de aproximativ 10 procente fata de candidatul de pe locul al III-lea, Traian Basescu si Mircea Geoana. Nu am chef acum sa comentez sansele fiecaruia de a ramine sau a ajunge presedinte, dar la un lucru tot cred ca ma pricep, macar pentru ca am citit atitea tratate de retorica si am analizat, cu studentii, la cursuri si seminarii, destule pagini ale oratorilor vechi: la discursurile rostite duminica seara, la orele 21. Poate risc sa devin naiv: ce legatura mai are arta oratoriei cu politica de azi? Cine dintre alesii nostri mai sta sa isi vire nasul in manualele de retorica ale antichitatii? E limpede ca nici unul. Dar cuvintarile lor la cald, in momente tensionate pot da seama de structura fiecaruia, de reflexul politic sau de strategiile pe care staff-ul le pune la cale pentru fiecare dintre candidati. Pentru ca, spun o banalitate, de cele mai multe ori un candidat nu este decit o marioneta in mina celor care ii gindesc replicile, discursurile, atitudinea, vestimentatia s.a.m.d. Ma rog, unii mai mult, altii mai putin.

Incep cu marele perdant ale acestui tur: Crin Antonescu. El este, limpede, cel mai bun vorbitor dintre cei trei. Nitel amorezat de propriul discurs, dupa gustul meu. Doar ca, de data aceasta, vestea l-a luat parca pe nepregatite si s-a incapatinat sa creada in realitatea propriei victorii. Mesajul sau s-a apropiat timid de paranoia mesajelor lui Vadim Tudor, care a cistigat pina acum toate alegerile, doar ca a fost furat. Acum, e totusi probabil ca masinariile PSD si PDL sa fi pus la cale mai multe fraude, dar nu cred ca rezultatul final a fost afectat decisiv de aceste ticalosii. Din pacate, pus in fata infringerii, dl Crin Antonescu si-a pierdut fair play-ul, pe care, initial, parea sa il aiba. Nu a mai fost candidatul civilizat, calm, care parea sa stapineasca perfect orice replica. Cu toate acestea, el stie bine ca, indiferent de jocurile care urmeaza sa se teasa, partidul sau iese oricum cistigator: el intra, in orice formula, la guvernare, ca partener necesar pentru a face majoritatea guvernamentala. Plasarea sa pe locul tert este un semn clar ca prezenta agreabila, discursul bine strunit nu pot garanta reusita intr-o tara in care procentul intelectualilor care voteaza nu depaseste 20%. Si, oricum, dl Crin Antonescu a avut, cu ocazia confruntarilor cu oponentii sai, destule iesiri ieftine, care pur si simplu nu i se potriveau.

Traian Basescu a avut, duminica seara, cel mai bun discurs dintre cei trei. Mimica trada totusi o anumita incordare, semn ca se astepta la o diferenta mai solida fata de Geoana. Dar a stiut foarte bine sa intoarca situatia in favoarea sa: a evocat victoria dreptei si a incercat sa atraga de partea sa electoratul dreptei. Din pacate insa, la noi nici nu se voteaza si nici nu se face politica in functie de aceste platforme: mismasurile, coteriile, interesele sint cele care dau tonul. Dar, oricum, Basescu nu avea cum sa nu mizeze pe acea parte a electoratului PNL care nu agreeaza, din principiu, PSD-ul, un partid iesit din drojdiile Partidului Comunist si care are un trecut care si acum ne trage in jos. Actualul presedinte a mai marjat pe rezultatele referendumului, pe care le-a interpretat ca pe o victorie personala. E limpede ca acesta va fi mesajul prioritar din urmatoarele doua saptamini: eu doresc reformarea statului roman, boborul ma sustine, prin urmare, e logic sa ma voteze. Eu aduc modernizarea, Geoana este doar punctul galben al unui purulent cos politic. Aceasta strategie este inteligenta, iar Basescu are toate sansele sa-si reduca la tacere adversarul in confruntarile directe. Mai ales ca el are in plus acea racordare la moment care candidatului PSD ii lipseste cu desavirsire. Traian Basescu isi traieste discursurile si pare convins de ceea ce spune.

Mircea Geoana, in schimb, a avut cea mai slaba prestatie dintre toti candidatii, nu doar dintre cei trei. In primul rind, el si-a citit cuvintarea, aducind sub nas niste hirtii marca Viorel Hrebenciuc, de pe care a recitat gri tot felul de formule goale, de un populism gaunos, tipic comunist: „Sa fim uniti", „Impreuna vom invinge", „Voi lupta pentru cei cu pensii mici", „Barbati si femei, batrini si tineri, agricultori si intelectuali, va chem sa ma votati". Ieftin, foarte ieftin. Mircea Geoana mi se pare total lipsit de personalitate, in umbra lui stau Marean Vanghelie, Hrebenciuc, Ion Iliescu, Adrian Nastase, Mircea Oprisan si alti baroni PSD-isti. De altfel, duminica seara, alaturi de acestia s-a si afisat virtualul presedinte al Romaniei, semn ca el nu este decit o papusa in miinile lor. Lui Geoana ii lipsesc inteligenta si spontaneitatea de a nuanta macar discursurile cu care cei din echipa sa il indoapa. De aceea, el mimeaza, vizibil crispat, o atitudine civilizata, de om care vrea sa treaca la munca. Doar ca, de cite ori spune Geoana cite ceva despre cit de mult ii pasa lui de soarta poporului, de atitea ori din spatele sau sa iteste rinjetul lui Hrebenciuc.

Asta e, peste doua saptamini avem de ales intre doua rele. Doar ca, pentru mine cel putin, varianta Mircea Geoana - presedinte al Romaniei este de-a dreptul catastrofala. O asemenea optiune mi-ar insulta, pur si simplu, inteligenta. Si memoria, pentru ca PSD-ul, cu oamenii sai care il manipuleaza pe bietul candidat, are totusi un trecut nu foarte indepartat.