Cu ce ne-am pricopsit (II)

Colegiile electorale s-au desemnat dupa un design mai complicat decat fiordurile norvegiene, astfel incat baronii si belferii sa se vada alesi sigur, prin complicitate cu primarii si consilierii locali. Astfel, sumele care se vehiculeaza in alegeri devin astronomice, sfidand bunul simt si saracia endemica a alegatorilor. Orice urma de selectie valorica e strivita de teschereaua candidatului cu dare de mana. "Calitatea" umana si intelectuala a Parlamentului actual confirma faptul ca mecanismul alegerii uninominale nu a limpezit vointa electoratului, ci doar a ademenit-o prin scamatorii si risipa de bani. In mod normal, atatea semne de alarma ar fi trebuit sa duca la abandonarea facaturii electorale a regimului Basescu. Ajunsi la putere de doar doua luni, USL-istii au scos la iveala ipochimenul de extractie dinozauriana, Viorel Hrebenciuc, pe care l-au pus sa cloceasca o noua minune electorala – uninominalul pur -, ce se mai practica doar in Regatul Unit, adica acolo unde parlamentarismul are vreo sapte secole la activ, iar democratia vreo trei. S-a votat la mare repezeala, iar poporul va fi fericit cu un sistem electoral ce are toate sansele sa devina caragialesc. Tineti-va bine, onorabili simpatrioti, ce veti vedea in viitorul parlament.

Daca-i credeti pe cuvant ca respectul pentru valorile democratiei ori acuitatea votului exprimat ii intereseaza pe autorii recentisimei decizii, e treaba domniilor voastre. Nu va canta cocosul a treia oara si va veti convinge amarnic de contrariu. Stiu prea bine ca nu binele public si sporirea virtutilor democratiei noastre plapande ii inspira. Nu mai revin asupra motivelor reale. Daca ar fi fost ingrijorati pentru soarta democratiei noastre si virtutile ei pedagogice, ar fi votat un sistem electoral – imperfect, desigur -, dar oricum mai echilibrat. Pentru varsta incepatoare a democratiei romanesti si pentru a incuraja maturizarea partidelor, in lipsa carora democratia e o fata morgana, mult mai potrivit ar fi sistemul proportional, pe liste de partid. Mai explicit, alegatorul pune stampila pe numele unui candidat de pe o lista de partid, transmitandu-i semnalul clar ca a ales o persoana dorita dintr-un partid anume, si nu o posibila vedeta, care imediat dupa ce s-a impaunat cu titlul de ales uninominal considera ca poate face ce vrea cu mandatul sau. Gratie acestei imoralitati crase s-a nascut UNPR-ul, adica o gasca de tradatori care au fost rai in ochii Opozitiei atata vreme cat au sustinut PDL-ul si pe Basescu, dar au devenit subit buni cand si-au confirmat vocatia nativa de tradatori, trecand de partea noii puteri.

O clasa politica ce nu se ingrijeste de sporirea convingerilor, a deprinderilor si a culturii democratice isi tradeaza menirea parazitara, devenind, pe cale de consecinta, un factor de regres. Recursul curent la subterfugii politicianiste devine vocatie si metoda de autoreproducere a pacatelor originare si a celor dobandite. Democratia nu sporeste prin masuri coercitive luate de instantele europene impotriva naravurilor noastre balcanice, fudule si integral antiproductive. Nu te poti juca la infinit cu rabdarea unui popor, fie el si nepregatit pentru democratie. Dar tocmai din acest motiv, clasa politica are datoria morala de a fi pedagogica. A pune pe tapet legi electorale alimentate de ambitii desarte, vocatii de sezon si orgolii nemasurate e pagubos pentru Romania si sinucigas pentru clasa politica. Poporul ar putea lesne renunta la un sistem democratic gaunos, in favoarea unuia autocratic. Iar atunci nu te mai salveaza nici imunitatea parlamentara, nici Uniunea Europeana, nici cartile de democratie citite sumar, nici chiar averile. E indecent si imoral sa nesocotesti tineretea acestui popor in ale democratiei, stimabili politicieni ademeniti de experimente stupide. Riscati astfel sa intrati intr-un fel de perpetuum mobile politicianist, pe care nu-l veti mai putea controla, in final el razbunandu-se pe creatorii lui monstruosi.

Publicitate și alte recomandări video