Cu discernamint, despre malpraxis…

La titlurile mentionate anterior, nu am vazut nici un comentariu referitor la faptul ca, la virste inaintate, principalele cauze de deces sint bolile cardio-vasculare si pulmonare, ca organismul uman este tarat si in general este vorba despre o polipatologie; iar in ceea ce priveste circulara de cordon, a fost mai simplu sa se eticheteze drept „malpraxis", fara a explica daca sarcina a fost sau nu urmarita de medic specialist ginecolog, ce fel de circulara de cordon a fost (dubla, simpla etc), daca a fost sau nu asociata cu altceva. In plus, nu s-a luat in calcul faptul ca s-ar fi putut produce chiar in timpul expulziei, dar s-a etichetat direct drept „malpraxis"!

Si atunci, in astfel de conditii, cum sa existe o raportare a greselilor medicale? Intr-un astfel de context cine isi poate permite sa recunoasca ca a gresit, cind e mai simplu sa incerci sa ascunzi greseala?

In Franta, intr-un spital din Lyon, zilele trecute, medicii au amputat gresit sinul unei femei care suferea de neoplasm mamar. In timpul interventiei, dindu-si seama de greseala, i-au amputat si sinul cu neoplasmul, astfel incit, la trezirea din anestezie, femeia a realizat ca are ambii sini extirpati. Greseala a fost recunoscuta (desi s-ar fi putut cauta tot felul de explicatii). De ce? Pentru ca in Franta exista un sistem legislativ care reglementeaza malpraxisul, ce permite despagubirea imediata a pacientului, prin intelegere amiabila, pacientul prejudiciat nefiind nevoit sa cheltuiasca timp si bani prin procese care pot fi anevoioase pe o perioada indelungata. Acelasi sistem exista si in alte tari, prin aceleasi comisii de arbitraj, cum ar fi Germania (care are si mediator specializat pentru astfel de cazuri), Olanda, Spania, sau paneluri de conciliere (Austria). Avantajul il constituie faptul ca pacientul prejudiciat este imediat despagubit. Astfel, greselile medicale sint recunoscute, raportate (probabil insa ca si in astfel de tari sint subraportate), analizindu-se imediat care au fost toate cauzele care au facilitat producerea greselii (greseala medicului, programul acestuia, dotarea spitalului, alternativele posibile).

Si desi pacienta respectiva a fost practic mutilata, extirpindu-i-se ambii sini, totusi, nu s-a produs o isterie generala, ministrul sanatatii nu a destituit pe nimeni, pacienta nu s-a adresat presei… Iar in publicatiile franceze nu sint incadrate zilnic in mod eronat in categoria „malpraxis" cazuri precum exemplele din presa romaneasca. Pentru a exista un malpraxis trebuie indeplinite mai multe conditii: existenta unei datorii profesionale, neindeplinirea acestei datorii facute cu vinovatie, aparitia unui prejudiciu datorat actiunii sau inactiunii, demonstrarea legaturii cauzale intre fapta medicala si prejudiciu.

In acelasi timp, atitudinea fata de malpraxis in alte tari este total diferita: in timp ce in Romania, conducerea spitalului, apartenentii ministerului, vor blama in exclusivitate medicul si se vor dezice de cele mai multe ori de acesta, in tarile ce prezinta si legislatie coerenta de reglementare a malpraxisului, conducerea spitalului acorda compensatii, cauta cauzele care tin de organizare, pentru ca o ulterioara greseala sa nu se mai produca.