Cum a intrat Adrian Nastase in Europa

Am urmarit marti dupa-amiaza, cu fireasca emotie, mai multe posturi de televiziune. Se stia deja care va fi decizia Comisiei Europene, dar anuntarea hotaririi avea, in sine, o foarte puternica incarcatura simbolica. Sintem, in sfirsit, la un pas de Uniunea Europeana, ne pregatim sa intram in normalitate, macar din acest punct de vedere. „European” convins (am incercat s-o arat, in atitea rinduri, chiar la aceasta rubrica), m-am bucurat din tot sufletul, singurul gind care punea – cum sa zic – un bemol fiind acela ca, din 2007, trebuie sa dovedim ca facem cu adevarat parte din familia europeana.
Emisiunile de pe televiziunea publica au fost exceptionale. TVR1 s-a intrecut pe sine. Au venit in studio citiva comentatori politici avizati, printre care tinarul Cristian Ghinea, pe care il citesc cu regularitate, si cu nedezmintit interes, in Dilema Veche. A fost invitat premierul Tariceanu, care a avut o prestatie impecabila: a vorbit calm, la obiect, fara lozinci si fara sa se bata cu pumnii in piept, a facut o analiza riguroasa a situatiei de astazi a Romaniei si a explicat, cu rabdare si claritate, ce va trebui sa facem in viitor. O prestatie, repet, de nota maxima. Am mai vazut un film documentar despre Uniunea Europeana, un film frantuzesc de o, iarasi, ireprosabila limpezime a ideilor si a expunerii. Si Realitatea TV, pe care o urmaream din cind in cind, a fost la inaltime, culminind cu un dialog intre Robert Turcescu si Neagu Djuvara (cind, din pacate, lumea se uita la meci…). Dar, fiindca veni vorba, meciul insusi a fost splendid, cu o mare echipa, Olympique Lyon, iar la sfirsit, surpriza!, Gigi Becali a vorbit cumpanit, a fost credibil si cu bun simt.
O seara minunata, chiar daca alte posturi TV isi continuau, in nota obisnuita, actiunea tenace de imbecilizare a telespectatorilor. Pe OTV, in direct: „Crima din Primaverii: Romanita Iovan isi lauda presupusul amant”. National TV, emisiunea „Miezul problemei”, in direct: „Felicia Munteanu vorbeste cu ingerii!” (respectiva doamna declara ca are puteri paranormale). Antena 1: „Din dragoste”. B1TV: Monica si Irinel Columbeanu. DDTV: ceva cu Israelul si SUA care stapinesc lumea. Antena 3: Emil Constantinescu, perorind de unul singur despre dosarul presedintelui Basescu; pe acest post seara s-a incheiat, apoteotic, cu scalimbaielile lui Mircea Badea, la asa-zisa „revista a presei”. Acesti domni si doamne considera, probabil, ca buna parte din poporul roman e formata din inapoiati mintal.
Politicienii au marcat evenimentul fiecare cum a putut. Cea mai bizara aparitie a fost cea a dlui Adrian Nastase. L-am vazut in jurul orei 15, la un buletin de stiri TV. Tocmai iesise de la DNA si facea citeva declaratii. La un moment dat, jurnalistii puneau intrebari despre seifuri, termopane, avere etc.;
l-am auzit pe domnul Nastase rostind, si a trebuit sa ma ciupesc ca sa ma asigur ca nu visez, urmatoarea fraza: „Cam asa se intimpla. Unii care sint mici o au mare, iar altii care sint mari o au mica”.
Dl. Nastase nu este la prima isprava de acest fel. Am consemnat, la vremea lor, alte doua. Bancul (?) cu numaratul oualor a facut epoca. In alta imprejurare, tot cind era prim-ministru , raspunzind unei ziariste care il intreba cit va dura starea de tensiune in asteptarea nu stiu carui aviz de la NATO, dl Nastase a explicat, cu aceeasi inventivitate in a gasi metafore subtile, ca trebuie sa avem rabdare, oricum „nici o erectie nu dureaza la infinit”.
Este evident ca Adrian Nastase are o foarte ciudata idee despre simtul umorului. Ii place sa creada – e iarasi limpede – ca, atunci cind e mirlan, are inca si mai mult farmec personal. De unde vine, totusi, aceasta mirlanie agresiva a dlui Nastase? Domnia-sa e om cu studii, e profesor universitar, a predat (si preda) la nu stiu cite universitati, e colectionar de tablouri, de obiecte chinezesti s.a.m.d. A fost casatorit, in doua rinduri, cu domnisoare din inalta nomenclatura, mai intii cu fiica lui Grigore Preoteasa, acum cu Dana, fiica lui Angelo Miculescu, fost ministru si ambasador inainte de 1989. Asa se vorbea, oare, in cartierul Primaverii? Sa fi fost atit de „mucaliti” Chivu Stoica, Dascalescu, Emil Bobu si ceilalti?
„On ne tire pas sur une ambulance”, spune o vorba frantuzeasca (tot sintem in plin Sommet al Francofoniei). Adica nu tragi cu mitraliera (nici macar cu pistolul) intr-o masina a Salvarii care transporta, poate, oameni grav raniti sau in coma.
Ca politician, Adrian Nastase este un om sfirsit. Nu are rost sa mai insistam asupra acestui aspect. Modul in care domnia-sa a inteles sa marcheze intrarea Romaniei in Uniunea Europeana arata, o data in plus, ca nu avem a-l regreta. Dimpotriva.