Cum va place haosul?

Lumea traieste intr-o stare de profunda nesiguranta. Globalizarea si efectele ei nu par sa fi adus nimic nou in zona de conflict a Orientului Mijlociu, bunaoara. Aceiasi actori, aceleasi comportamente, un amestec unic de razboi religios cu dispute teritoriale si pusee nationaliste. Pare ca destinele secolului al XXI-lea se vor juca in Asia, unde ascensiunea formidabila a Chinei si Indiei, ca si revenirea Rusiei, fiecare cu satelitii sai, schimba polul de interes economic al lumii din Atlantic in Pacific.
Razboiul nuclear redevine o amenintare majora, alaturi de catastrofele ecologice. Arma nucleara a intrat in portofoliile mai multor tari fata de vremea razboiului rece, tari cu un comportament nu foarte previzibil: Israel, India, Pakistan, Coreea de Nord s.a. In fata acestor desfasurari, Organizatia Natiunilor Unite pare pe cit de necesara, pe atit de neputincioasa.
Viitorul se joaca, deci, in primul rind in plan militar, apoi in plan economic si, nu in ultimul rind, in plan social si ecologic. Pe plan militar nu se mai confrunta atit state, cit grupari armate, militii, retele, cu un pronuntat caracter transfrontalier, desi SUA isi doresc o lume unipolara si actioneaza in acest sens. Nici pe plan economic principalii actori nu mai sint statele, ci marile companii si organizatii internationale. Rezultanta pare sa fie o lume multipolara. Pe plan social, problemele vin din inegalitatile crescinde de avutie, migratii masive, delincventa de toate felurile, in timp ce problemele ecologice, scapate de sub control, ameninta cu multiplicarea catastrofelor naturale si haos planetar.
Principalul „foaier perturbator” se situeaza intr-o zona cuprinsa intre Pakistan si Egipt, incluzind conflictele fierbinti din Casmir, Afganistan, Cecenia, Caucaz, Kurdistan, Liban, Irak, Palestina, Somalia, Sudan, Etiopia, zona in care religia dominanta este cea musulmana si unde se concentreaza principalele resurse energetice ale planetei. Superioritatea militara aparent coplesitoare nu garanteaza nicicum victoria in razboaiele asimetrice purtate in zona de Israel, S.U.A. si aliatii sai. Militarismul excesiv este depasit si pagubos. Nici sustinerea mediatica manipulatoare nu mai este de mare folos, adevarul iesind repede la lumina cu ajutorul telefoanelor mobile, camerelor video miniaturizate si Internetului (vezi cazurile Guantanamo, Abu Ghraib s.a.)
Radicalismul islamic reprezinta principala forta ce se opune manu militari hegemoniei americane. Ideologia mesianica ce il anima ii impinge pe tot mai numerosii sai militanti pina la atentate sinucigase ce par de nestapinit. Este noua ideologie a terorii, ce se extinde ca o pandemie. Administratia Bush e tot mai criticata pentru modul cum poarta „razboiul cu terorismul”. Chiar personalitati importante ale neoconservatorismului american, cum e Francis Fukuyama (vezi ultima sa carte: America at the Crossroad), au inceput sa se detaseze critic, in timp ce fostul secretar de stat M. Albraight se teme de un nou Vietnam, iar Noam Chomsky vorbeste chiar despre „administratia cea mai periculoasa din istoria americana”…
Creste forta organizatiilor nestatale, fie ele economice, sociale, politice, militare, juridice etc, in timp ce unele state, in primul rind S.U.A., par a se avinta intr-un adevarat delir geopolitic, in incercarea de afirmare a suprematiei absolute a intereselor sale si de asigurare a surselor strategice de petrol pentru urmatorii ani. Prinsi in aventurile lor asiatice, americanii par sa-si fi uitat vecinii, harta Americii latine inrosindu-se intre timp prin victoria in alegeri a partidelor de stinga din Venezuela, Brazilia, Argentina, Bolivia, Uruguay, Chile, Panama sau Republica Dominicana. Fidel Castro si-a vazut aproape visul cu ochii…
S.U.A. au cheltuit in 1995 numai in Irak cit restul lumii in plan militar la un loc: 500 de miliarde de dolari, aceasta in timp ce principala economie a lumii importa anual 800 de milioane de dolari pentru finantarea propriului consum, marind la cote fara precedent deficitul comercial si cel de cont curent, cu repercusiuni nefaste asupra echilibrului intregului sistem monetar international. Dolarul scade, dobinzile cresc, bursele freamata anuntind o recesiune de proportii. De deficitul american profita in primul rind China, India, Brazilia, Mexic, Coreea de Sud si alte tari emergente aflate in plina dezvoltare, cu companii multinationale proprii ce se extind la nivel global (vezi cazul indian al lui Mitall Steel, sau cel chinezesc al National Offshore Oil, gata sa cumpere gigantul petrolier american Unocal).
Pretul petrolului a adus cu sine un nou soc (peste 70 de dolari barilul), de data aceasta unul de durata, epuizarea rezervelor cunoscute fiind deja previzibila, iar o noua perioada de protectionism nu mai poate fi exclusa. Clima se incalzeste, antrenind perturbari persistente, in timp ce bomba demografica sta sa explodeze, aproape 200 de milioane de persoane parasindu-si tara in cautarea celor necesare traiului. Aceasta presiune demografica poate exploda oricind intr-o criza de proportii la nivel global, supunind statele dezvoltate unei mari amenintari. Asadar, criza economica si chiar foamete, inegalitati, razboaie, fundamentalism si intoleranta, epuizare de resurse strategice si catastrofe climaterice, migratii in masa si revolte sociale, instabilitate politica si amenintari nucleare etc. Va place lumea in care traim?

Publicitate și alte recomandări video