Disparitia unui mare scriitor

A incetat din viata, mercuri 30 august, unul din marii scriitori ai veacului XX: Naghib Mahfuz. Socotit fondatorul romanului arab modern, Mahfuz s-a nascut in 1912, la Cairo (ar fi implinit, in decembrie, 94 de ani). In 1922 Egiptul a iesit de sub protectoratul britanic, in tara manifestindu-se un puternic curent de renastere nationala (inclusiv in mediile literare) si de deschidere catre Occident. Mahfuz a debutat, ca student, cu articole literare si filosofice. S-a aratat, din tinerete, pasionat de istoria milenara a Egiptului. A debutat editorial in 1938 cu volumul de nuvele Soapta nebuniei. Un an mai tirziu publica romanul istoric Jocul destinului. Exploateaza acelasi filon istoric si in romanele Radubis si Lupta Tebei. Trece, dupa cel de al doilea razboi mondial, la o proza cu o problematica apasat contemporana, ce prezinta adesea evenimente cruciale din evolutia statului egiptean. In 1956-1957 ii apare o trilogie devenita celebra in intreaga lume. Traducatorul roman, Nicolae Dobrisan, a preferat sa lase titlurile in araba. Editia franceza traduce titlurile trilogiei: Impasul celor doua palate, Palatul dorintei, Gradina trecutului.
Cariera lui nu e lipsita de momente dificile. Denunta intr-un roman, Fiii Medinei, derivele autoritare ale regimului Nasser. Romanul e considerat blasfematoriu si interzis (va fi tiparit la Beirut). E unul din rarii intelectuali arabi care aproba acordurile de pace dintre Egipt si Israel din 1979, desi isi declara totodata solidaritatea cu palestinienii. A fost, in consecinta, boicotat in mai multe tari arabe. A fost un liberal (nu un adept al socialismului, cum incercau sa-l prezinte prefetele la traducerile romanesti de dinainte de 1989) si a avut de suferit si din aceasta cauza. A condamnat Iranul pentru campania impotriva lui Salman Rushdie.
Nimic totusi nu putea impiedica notorietatea lui crescinda. Multe din romanele sale sint ecranizate. Altele sint publicate mai intii, in foileton, de ziarul Al-Ahram. In 1988 primeste premiul Nobel pentru literatura: e primul scriitor arab caruia i se acorda aceasta distinctie.
Premiul Nobel ii aduce, bineinteles, un plus de celebritate, romanele sale fiind traduse in zeci de limbi. Exista insa si reversul medaliei: acordarea premiului readuce in actualitate polemica in jurul romanului odinioara interzis, intr-un moment in care fractiunile islamiste radicale din Egipt se aratau tot mai agresive. Mahfuz supravietuieste, miraculos, unui atentat din octombrie 1994, cind este injunghiat de doi tineri islamisti fanatici. Ramine cu mina dreapta paralizata si e obligat sa isi dicteze textele.
Opera, considerabila, a lui Naghib Mahfuz este, in buna parte, o cronica a Egiptului din secolul XX. A fost numit, de altfel, un „Zola al Nilului”. Regasim la el, inainte de toate, farmecul captivant al povestirilor orientale. Scrisul sau conjuga, fericit, observatia si lirismul, analiza psihologica si relatarea obiectiva, naturaletea si umorul. Personajele sale sint, nu o data, aparent contradictorii, dar in fiinta umana, asa cum o vede Mahfuz, contrariile se armonizeaza. A facut intotdeauna, fara ostentatie, elogiul libertatii si al dreptului de a opta. Intr-o lume islamica unde in mult prea mare masura domnesc inca prejudecatile si violenta, Mahfuz da o lectie de toleranta, intelepciune si echilibru.