Caută 
4 MIN
In prezent, in lume, sint aproximativ 190
milioane de utilizatori de droguri, majoritatea
tineri sub 30 de ani. Daca in 1992, 80 de tari
raportau utilizarea drogurilor prin injectare,
numarul acestora a crescut semnificativ, in 1999
raportarea fiind facuta de 136 de tari. Dintre
droguri, canabisul este cel mai utilizat, in lume
existind aproximativ 141 milioane de
consumatori (2,4% din populatia globului). In
unele tari, 37% dintre copiii de scoala si adultii
tineri au utilizat droguri in ultimul an, statisticile
indicind un procent de 10-25% persoane care
au utilizat droguri o data in ultima luna. Industria
drogurilor clandestina se estimeaza la 400
miliarde $ pe an.
In Romania, consumul de droguri constituie o
realitate din 1990. In paralel cu o activitate
intensa de trafic, data de pozitia geografica
favorabila, la intersectia a trei rute principale de
trafic, se desfasoara si o activitate intensa de
consum de droguri, acest lucru devenind un
fenomen social greu de stapinit.
Drogodependenta poate ucide! Exista droguri,
cum ar fi heroina, care pot da dependenta de la
prima administrare. „Binele” pe termen scurt pe
care il determina drogurile, in lumea in care te
poarta, departe de problemele cotidiene, este
urmat treptat de o degradare fizica si psihica
pina la momentul fatal. Addictia, termen de
origine latina, traducindu-se ca „sclavie pentru
datorii” sau „constringere prin corp”, intruneste
mai multe etape: dorinta/necesitatea de
nestapinit (compulsiva) de a consuma droguri,
preocuparea de a obtine drogul, tendinta de a
creste dozele, pierderea controlului, dependenta
fizica si psihica fata de efectele drogului, efecte
nocive asupra individului si societatii.
Daca addictia este inteleasa asa cum a fost
definita mai sus, atunci este simplu de justificat
de ce poate fi denumita ca un proces-boala:
utilizarea drogului determina transformari in
structura creierului, toleranta duce la abuz, care
va duce la pierderea controlului, cu dependenta
fizica si psihica (cerc vicios).
Factorii care duc la addictie reprezinta si astazi
motive de controversa. Acest proces de boala
addictiva este unul complex si este cel mai bine
inteles intr-un model bio-psiho-social in care
factorii biologici, de mediu si influentele sociale
creeaza aceasta „boala a creierului”. In timp ce
cercetarea in aceasta arie este in continua
derulare, citeva aspecte sint clare.
In primul rind, genetica joaca un rol important in
ceea ce priveste cine devine dependent si la ce.
De exemplu, aproximativ 10% din populatie
prezinta o predispozitie genetica sau biologica la
dependenta de alcool si droguri. Aceasta relatie
genetica este sustinuta de ratele mari de
concordanta a dependentei de substante intre
gemenii identici, in comparatie cu gemenii care
nu au acelasi material genetic. Factorii genetici
sint subliniati si in pattern-urile anumitor
receptori din creier care predispun o persoana la
addictie, explicindu-se astfel de ce o persoana
poate sa bea alcool si sa-si continue activitatea,
in timp ce alta persoana, odata gustind alcoolul,
nu se mai poate opri, pina cind lesina.
In al doilea rind, un factor important este
reprezentat de efectul drogului. De aceea, in
timp ce impactul drogurilor asupra creierului este
aproximativ acelasi, proprietatile farmacologice
ale unor droguri fac ca acestea sa fie mai
„addictive” decit altele. Citeva substante,
precum cocaina sau narcoticele, pot cauza
addictie la aproape orice persoana daca sint
utilizate frecvent pentru o perioada suficient de
lunga de timp, aici predispozitia genetica fiind
neglijabila.
In al treilea rind, factorii de mediu si efectele
asteptate ale consumului de droguri (motivatie-
intentie) joaca, de asemenea, un rol important in
procesul de addictie. De exemplu, in cazuri
foarte rare de cancer, pacientii prezinta addictie,
in ciuda consumului unor doze mari de
medicatie narcotica antidurere. Fiziologul rus
Ivan Pavlov (1849-1936) a demonstrat ca,
indiferent daca este mincare si clopotel sau drog
si clopotel (semnal de la creier), salivatia ramine
salivatie. Drogurile sint, astfel, factori conditionali
majori, deosebit de puternici, care modeleaza
comportamentul si raspunsurile.
Exista tratamente care se efectueaza in centre
specializate, care pot inlatura drogodependenta.
Cu toate acestea, de ce nu exista adresabilitate
voluntara la tratament? Neincrederea in
mentinerea confidentialitatii in aceste centre si,
de aici, posibile consecinte de ordin familial,
social, constituie un motiv foarte important.
Putini stiu insa ca exista legislatie in Romania
(Legea 143/2000, revizuita si modificata in 2004)
care protejeaza confidentialitatea: datele
personale ale consumatorilor de droguri inclusi
in program terapeutic beneficiaza de
confidentialitate, evidenta centralizata a
consumatorilor de droguri se realizeaza in regim
codificat, dosarele sint distruse dupa 10 ani de
la ultimul tratament efectuat, eliberarea
legitimatiei/certificatului cu privire la unitatea
medicala, tratamentul efectuat, efectele acestuia
se realizeaza in regim codificat.
Perceptia societatii vizavi de drogodependenti,
cu stigmatizarea si marginalizarea acestora,
constituie, poate, motivul cel mai important.
Aplicarea etichetei de „consumator de droguri”
unui individ face ca acesta sa fie de cele mai
multe ori exclus din rindurile societatii, iar
reinsertia sa sociala, chiar in conditiile renuntarii
la consumul de droguri, sa fie deosebit de
anevoioasa, daca nu chiar imposibila.
Cresterea adresabilitatii voluntare la tratamentul
antidrog si implicit scaderea numarului de
consumatori depinde intr-o mare masura de
atitudinea societatii, ceea ce face ca
drogodependenta sa fie, dincolo de aspectele
medicale, un fenomen social.
