Exista un mod economic de gandire?

Sintagma este utilizata, cum se stie, de catre Paul Heyne, de la Universitatea Washington, ca titlu al manualului sau ajuns la a XII-a editie, in romaneste la Editura Bizzkit, Bucuresti, 2011, lucrare preferata de multi in locul manualelor clasice de Economie politica, cum ar fi cel al lui Samuelson. Heyne pledeaza explicit pentru a nu mai imbuiba studentii cu cunostinte economice, ci pentru a-i invata sa gandeasca economic. Dar poate exista un mod de gandire economic? La inceput am fost tentat sa raspund negativ; la fel au facut-o si cei pe care i-am consultat. Dar dupa lectura manualului si dupa alte meditatii, opinia s-a schimbat. Raspunsul este acum unul afirmativ: da, poate exista un mod de gandire economic.

Exista patru cai intru cunoastere: cea religioasa, cea filosofica, cea stiintifica si cea artistica. Unii urmeaza cu strasnicie doar una dintre ele (ortodocsii), altii merg pe mai multe carari (heterodocsii). Important este sa fim pe cale si sa mergem: ea se asterne sub pasii nostri. Acestea patru sunt si moduri autentice, originare si originale de gandire. Ma gandeam ca cel economic ar putea fi un submod al celui stiintific, dar el – de fapt – se formeaza, cred, ca un istm, printr-o osmoza originala la intersectia dintre religie, filosofie, stiinta, arta si chiar ideologie, avand cate ceva din toate acestea.

Paul Heyne insusi afirma ca modul de gandire economic "sugereaza mai degraba o abordare decat un set de concluzii (…), un set de concepte derivate dintr-o presupozitie fundamentala" (p. 20). Tot el citeaza din John Maynard Keynes astfel: „Teoria economica nu ofera un corpus de concluzii stabilite, cu aplicabilitate imediata la nivel de politica economica. Este mai degraba o metoda decat o doctrina, un mecanism de gandire, o tehnica de cugetare care il ajuta pe detinatorul ei sa traga concluziile corecte".

Lucrurile incep sa se limpezeasca. Ideile acestor autori si nu numai (vezi si Giorgio Agamben cu recenta sa lucrare Prietenul si alte eseuri) converg spre ideea ca economia n-ar fi tocmai o stiinta veritabila. In acelasi spirit, si subsemnatul aratam in Fundamente filosofice ale economiei, Junimea, Iasi, 2008, p. 41-45, ca „stiinta economica este una aparte. Chiar de la inceputuri, metodologia sa a fost extrem de controversata. Edificiul sau s-a inaltat pe o serie de platitudini si simplificari de genul: «indivizii prefera mai multe bunuri decat mai putine», «indivizii sunt capabili sa-si ordoneze optiunile dupa o ordine de preferinte», «marfurile sunt divizibile», «indivizii aleg acea optiune pe care o prefera» s.a. Edificiul a integrat si un aparat matematic, in dorinta de a demonstra ca, intr-adevar, «omul e un animal care calculeaza si de a dobandi un prestigiu mai bun in randul stiintelor prin recursul la matematici»".

Avem oare, intr-adevar de-a face, in cazul economiei, cu o veritabila stiinta? Intrebarea s-a mai pus si e suficient de ambigua pentru a-i oferi un raspuns pe masura. Daca raspunsul ar fi pozitiv, apare o a doua intrebare: ce fel de stiinta, naturala sau sociala? Aici raspunsul nostru este imediat: una sociala, intrucat studiaza comportamenrul uman (Lionel Robbins), sau actiunea umana (Ludwig von Mises). Cu astfel de intrebari s-au framantat filosofii si economistii intemeietori ai gandirii economice.

Modul economic de gandire utilizeaza concepte proprii (precum cererea, costul de oportunitate, efectele marginale, avantajul comparativ, profitul si pierderile antreprenoriale) pentru a explica evenimente cotidiene cu care ne confruntam. Totusi, economistii stiu prea putine despre detalii din lumea reala, dar demonstreaza ca stiu cum pot fi acestea distruse, conceptele lor pot distorsiona realitatea. Economia ne ajuta insa sa gandim mai coerent la o gama variata de interactiuni sociale complexe. Heyne pune accentul pe ceea ce nu trebuie facut, nu pe ceea ce trebuie facut, iar Frank Knight, fondatorul scolii de economie dela Chicago spunea ca „nu ignoranta, ci cunostintele prea numeroase provoaca cele mai mari daune". In acelasi sens se exprima si John Stuart Mill.

Modul de gandire economic ne ajuta sa explicam unele lucruri si chiar sa anticipam. Dar problemele sociale nu pot fi rezolvate precum cele tehnologice. Nu e bine sa subestimam complexitatea sistemelor sociale, al retelelor si interactiunilor dintre subiecti, care asigura atat de necesara cooperare (vezi si Teoria sentimentelor morale a lui Adam Smith). Etica nu poate lipsi de la baza sistemului economic. Keynes ii considera pe economisti ca pe niste „pastratori ai posibilitatii de civilizatie". Dar nu alocarea eficienta a resurselor si cooperarea sociala ne garanteaza aceasta, crede Heyne, ci „o societate bine coordonata si cu o functionare uniforma" (p. 479). Dupa autorul sau, modul de gandire economic reprezinta doar un punct de vedere.

„Un bun economist, scrie Heyne, inseamna mai mult decat a fi competent in modul de gandire economic. Un economist mai bun trebuie sa inteleaga ca poate obtine castiguri de pe urma negocierilor cu specialistii in alte domenii. Specialistul in modul de gandire economic se poate imbogati in urma schimbului de idei cu alti specialisti care studiaza conditia umana, de la filosofi, teoreticieni politici si sociologi la critici literari, istorici de arta si antropologi culturali. Daca doriti sa va continuati studiile in domeniul economiei, nu trebuie sa cadeti prada tentatiei de a ignora sau de a elimina complet celelalte discipline umaniste" (p.479-480).