Facultatea de episcopi

Se constata, cum vazuram zilele trecute, cu prefacuta uimire, un fapt evident din capul locului: facultatile si sectiile cele mai cautate (cu cei mai multi studenti, asadar) nu ofera nici cele mai mari "deschideri" pentru viitor, nici cariera cea mai luminoasa in viata, nici sperantele cele mai intemeiate.

Nu pricep de ce trebuie sa ne uimim peste masura in fata acestui truism, de ce trebuie sa ne dam ochii peste cap. Faptul ca o sectie anume (cea de Jurnalism de la Litere, ori sectia de Comunicare de la Filosofie) atrage un numar considerabil de candidati nu se afla in nici o corelatie cu cerintele "pietei" reale. Si nici nu o modifica. Piata "job-urilor" are logica ei profund misterioasa. Dar logica ei e cu totul alta decit logica bacalaureatilor care se inscriu, cu sutele, la Jurnalism, spre a-si da seama abia la sfirsit ca nu le-a folosit la nimic sa invete cum se redacteaza un reportaj la alegeri sau cum trebuie sa analizezi programele politice ale candidatilor la primaria din Osoi. Surpriza e doar pentru cei care presupun o atare "necesara" legatura. Daca sint multi studenti la Jurnalism, nu inseamna ca la "Ziarul de Iasi" numarul posturilor de redactori va creste simtitor in viitorul deceniu. Sau ca se vor infiinta ziare noi in oras. Sau ca Mitropolia isi va deschide un post nou de radio, care va concura deja consacratul "Trinitas". Dimpotriva.

Daca un numar considerabil de studenti se specializeaza in retorici sau in tehnicile comunicarii eficiente, asta nu schimba cu nimic realitatea dura si perversa ca patronilor nu le pasa prea tare de aceste abilitati eminente, achizitionate printr-un studiu obositor, si-si aleg angajatii, prin interviu, dupa cu totul alte criterii (cel estetic fiind unul foarte important). E o ipocrizie sa pretinzi ca acest lucru e un paradox nemaipomenit si ca abia astazi, in anul de gratie 2008, el a devenit tuturor vizibil. Din nefericire, vom vedea curind, la admitere, ca nu a devenit citusi de putin. Traditia ii va impinge irezistibil pe absolventii de liceu catre aceleasi sectii supranumerare de la "Al.I. Cuza".

Imi vine, totusi, greu sa-mi explic ratiunile pentru care un absolvent de liceu opteaza pentru o facultate sau alta. Deciziile si judecatile oamenilor nu sint, de cele mai multe ori, rationale. Omul e guvernat de principiul iratiunii suficiente. E ca in proza lui Dostoievski: cu cit gestul e mai putin motivat, cu atita personajul e mai inclinat sa-l faca. Realitatea ca parintii isi indruma odraslele catre sectia de Stiinte politice, sa zicem (si nu la Engleza), nu e, prin urmare, una usor de deslusit.

Conteaza, pesemne, printre altele, prestigiul crescut al "meseriei": e mai rentabil sa fii politician decit invatator, e mai rentabil sa tii discursuri in parlament decit lectii despre Burebista sau Cuza Voda. Fireste, totul e o iluzie. Politicienii nu se recolteaza dintre absolventii de Stiinte politice. Daca nu ma insel, primarul Gheorghe Nichita sau prozatorul Constantin Simirad, membru USR (care, se stie, paralizeaza multimile la simpla lor aparitie in Alexandru cel Bun sau Dacia) nu au studiat cursuri de "antropologie politica". Politica e negresit o vocatie (ea raspunde, ma gindesc, unei mistice chemari dintru afundul vazduhurilor), iar domnii sus-numiti si-au descoperit-o brusc, intr-o zi ferice, printr-o iluminatie subita si indescifrabila a mintii, si nu prin studiu nocturn, cu picioarele in lighean, ori prin lecturi de "politologie", in salile infrigurate de la BCU. Politicianul se unge cu mir de la Sfintul Duh, precum episcopul sau mitropolitul… Si nu exista vreo facultate de episcopi, deocamdata.

Lasind gluma la o parte, cred ca solutia consista intr-o schimbare treptata a mentalitatii parintilor (a celor care mai indraznesc a da, astazi, sfaturi copiilor). Adevarul intunecat ca studentii de la Psihologie (foarte multi!) au cam tot atita sanse de a face o cariera izbutita cit si studentii (foarte putini!) de la Fizica sau Geologie ar trebui sa ne puna serios pe ginduri. A alege o specialitate, cred, tine astazi prea mult de mode si simple supozitii cu privire la viitor. Eu unul as indemna pe copii sa-si urmeze in primul rind vocatia, daca si-au descoperit una. Iubesc literatura: sa faca Litere. Vor sa descoase sufletul: sa studieze la Psihologie. Si, in al doilea rind, as incerca sa-i dumiresc cu privire la evolutia (pe termen lung, cum se zice) a pietei "job-urilor". Dar asta presupune ca eu insumi sa fiu dumirit. Si nu sint! Iata inca un mic adevar!

Publicitate și alte recomandări video