Fantezii venetiene

"Mingiieri straine", romanul lui Ian McEwan nominalizat in 1981 la Booker Prize, aduce foarte mult cu romanele lui Milan Kundera, mai ales din punct de vedere al relatiilor dintre personaje (cupluri). Mary si Colin isi petrec vacanta de trei saptamini intr-un oras al decadentei, strabatut de canale si strajuit de biserici si palate, niciodata numit in roman, dar care seamana izbitor cu Venetia. Dupa plimbarile interminabile prin caldura sufocanta, in fiecare dupa-amiaza rataceau pe strazile orasului in cautarea restaurantelor "ideale" (care adesea erau pline sau tocmai se inchideau). Viata lor va lua insa o intorsatura cu totul neasteptata atunci cind cei doi amanti ii intilnesc pe Robert si pe sotia acestuia, misterioasa Caroline. Citatul din Pavese de la inceputul cartii e definitoriu in acest sens: "A calatori e ceva brutal. Te obliga sa te increzi in straini si sa uiti de tot acel confort familiar pe care ti-l ofera propia casa si prietenii. Esti bulversat tot timpul. Nimic nu iti apartine, cu exceptia lucrurilor esentiale…".

Mary si Colin se cunosc de sapte ani. Iubirea lor a devenit cu timpul o rutina, monotonia luind locul pasiunii ("ramasesera nemiscati in paturile lor separate. Din motive care nu le mai erau prea clare, Colin si Mary nu-si vorbeau"), pina in seara in care ii vor cunoaste pe Robert si Caroline. Rutina ("stabilisera un ritual bine pus la punct de somn – care fusese precedat doar o singura data de sex – urmat de un interludiu calm") va fi inlocuita de o noua pasiune, ce se va sfirsi intr-un mod tragic. Mary si Colin sint atrasi intr-o serie de jocuri perverse de acest cuplu ciudat format de Robert si Caroline.

In ciuda faptului ca prima parte a cartii este destul de aglomerata in detalii, spre sfirsitul romanului, ne putem bucura de un adevarat "recital" marca Ian McEwan: saizeci de pagini de jocuri captivante care vor face deliciul cititorilor. Totusi, aceasta aventura traita intens de cele patru personaje se va finaliza cu o crima cel putin la fel de perversa.