Flori de toamna

S-a deschis la Gradina Botanica o expozitie superba de flori de toamna. Profit de prilej pentru a scrie citeva rinduri despre unul din cele mai frumoase locuri din Iasi. Nu gresesc si nici nu exagerez daca afirm ca Gradina confera urbei blazon de oras european. Prin frumusetea si bogatia exemplarelor, minunea din Dealul Copoului ii lasa vizitatorului impresia extraordinara de iesire din cotidian si de patrundere in simplitatea grandioasa a naturalului. In opinia mea, Gradina Botanica din Iasi s-ar putea situa nu foarte departe de vecinatatea cu embleme culturale a caror noblete este de netagaduit, precum nemaipomenita Jardin des Plantes (Paris) sau discreta, dar luxurianta Gradina Botanica din Roma. Judecata are o doza evidenta de patriotism local, insa este mai presus de orice indoiala ca, intr-un oras in care cizelarea se deruleaza intr-un ritm exasperant de lent, Gradina se distinge ca microunivers de civilizatie.

Expozitia „Flori de toamna" a ajuns la cea de-a XXXV-a editie. Iubitorii florilor au, vreme de o aproape o luna, placerea de a vizita complexul si de a se bucura de fastul coloristic al crizantemelor pe care energiile naturii si priceperea omului le-au modelat in chipuri surprinzatoare. Dincolo de maiestria de care organizatorii au dat dovada in dispunerea aranjamentelor vegetale si ambientale, merita subliniate si alte aspecte asupra carora vom insista in cele ce urmeaza.

Nu cu multi ani in urma, Gradina se afla intr-un evident stadiu de salbaticire. Chiar si asa, mindretea ii era nestirbita, pentru ca natura are puterea de a-si dezvalui frumusetea mai ales daca omul nu intervine. Totusi, locul dadea senzatia apasatoare de parasire. Din fericire, lucrurile s-au schimbat in bine. Profesorul Catalin Tanase, directorul Gradinii Botanice, este cel mai in masura sa puna in lumina eforturile remarcabile care s-au facut in ultimul timp pentru modernizarea si innobilarea celui mai mare muzeu in aer liber din Iasi.

Pentru vizitatorii obisnuiti, printre care ma numar, saltul calitativ este incontestabil. Realizarea aranjamentelor florale de sezon pune in valoare cit mai multe din punctele de atractie ale Gradinii. La sfirsit de iarna, in sere, are loc expozitia grozava de azalee si camelii. In prag de vara, rozariul este o splendoare, iar luminisurile sclipesc tainic printre flori. In mijlocul toamnei se ivesc pe linga alei mii de crizanteme dantelate. Iarna te poti incalzi printre tepi de cactusi si frunze de palmieri.

Infrastructura Gradinii s-a imbunatatit vizibil. In impletire cu generozitatea naturii, mina omului a creat locuri de promenada si de contemplare, cautate de vizitatori de toate virstele. Fiica mea si alti copii de seama ei (categoria 1,5 – 2 ani) cunosc pe de rost locurile-cheie, pe care le numesc in fel si chip: „(ca)suta" (pavilionul japonez), „(i)az" (micul lac artificial de mai sus de rozariu), „to" (conuri, adica, de sub sirul de conifere care marginesc rozariul) si altele. In primavara am cules „aba" (iarba), asta-vara am mirosit trandafirii, iar acum, in miez de toamna, ne uitam cum ultimele „bizzz" culeg zeama dulce din flori carnoase ori stringem „ghida" (ghinde), „nuta" (nuci) si „ata" (castane).

In zilele cu soare, curcubeul toamnei aprinde frunzele copacilor si le asterne intr-un covor fosnitor si multicolor. Adunam „fuze" (frunze), facem rost de cite un „bat" ori ne jucam de-a v-ati ascunselea pe dupa „popap" (copaci). Vreme de doua-trei ore, negura deprimanta a blocurilor dispare, zgomotul scrisnitor al bulevardelor asurzeste, iar croncanitul iritant al ciorilor si latratul exasperant al maidanezilor lasa loc ciripiturilor si piuiturilor. Urmarim cosasi, cascam gura la „ghizele" rosii, cu ochi pe spate, ori aruncam cite o privire dupa veverite. Sa mai scriu ca expozitia de flori de toamna ne-a invatat sa distingem si sa numim culorile?

Imi este foarte drag si un alt loc din Iasi, Muzeul de Istorie Naturala. Am dori sa trecem si pe acolo, insa conditiile sint, deocamdata, potrivnice micutilor. Parcul vechi si odihnitor de linga intrare a fost uitat de oameni, cladirea da semne mari de oboseala, iar organizarea expozitionala nu incurajeaza vizitele cu prichindei sub trei-patru ani. Nu e firesc si nici usor sa-ti cari copilul in brate peste tot, pentru a-i permite sa vada ceea ce ii trezeste interesul ori sa stai cu teama ca atinge, Doamne-fereste, vreun exponat, fapt ce ar declansa minia proletara a vreunui pazitor. Cine stie, poate ca in viitor cineva va avea in atentie si respectivul tezaur local, acum aflat in pericolul de a fi strivit de indiferenta. Acesta este tristul adevar.

La Casa „Sadoveanu", intr-un alt parc mic, de poveste, nu prea se poate intra, din pricina maidanezilor extrem de agresivi. Accesul in gradina Casei „Pogor" a fost restrictionat, probabil din cauza ca micutii din carucioare ori cei ce adunau cu spor pietricelele dintre banci atentau la dimensiunea cultural-istorica a locului. Pentru a ne consola, vizitam Gradina Botanica ori de cite ori este posibil. E unul din putinele locuri din Iasi in care firescul nu e deloc nefiresc.