Fluierind in Parlamentul European

Vaclav Klaus la tribuna Parlamentului European (PE), nerabdator sa-si exprime opiniile despre integrare, despre piete si despre deficitul democratic – iata o situatie promitatoare, din punct de vedere al spectacolului. Un discurs pe care euroscepticii (putini, dar hotariti) il asteptau cu incintare, iar citiva dintre exponentii stingii pro-federaliste, cu o nedisimulata ostilitate. Pina la urma, presedintele ceh le-a oferit ambelor tabere ceea ce-si dorisera: primilor, o rara ocazie de a aplauda insufletit; celorlalti, pe aceea de a protesta iesind din sala.

Textul discursului poate fi consultat pe o multime de site-uri. E nevoie, insa, de o scurta discutie despre context. Camera inferioara a legislativului ceh aprobase in ziua precedenta tratatul de la Lisabona, pasind responsabilitatea Senatului (mult mai eurosceptic); daca va fi depasit acest obstacol, textul va ajunge pe biroul presedintelui, pentru semnatura finala. Pe care Klaus nu spune daca e dispus s-o astearna pe document, lasind sa se inteleaga ca asteapta noul referendum irlandez din aceasta toamna. Cu alte cuvinte, nu exclude cu desavirsire provocarea unei noi crize si pare a savura la maximum nervozitatea celorlalti lideri comunitari.

Sa adaugam criticile virulente la care a fost supus in presa vest-europeana. Cele mai multe vizau ideile si comportamentul sau politic: afinitatea sa, peste ani, cu antipatica (la Bruxelles si Strasbourg) "doamna de fier" Margaret Thatcher; sau ereziile in chestiuni precum incalzirea globala sau actuala criza financiara. Altele ajungeau si la intrebari de genul "cum isi permite liderul unui membru nou si mic sa sfideze pe toata lumea?". In fine, Klaus a preluat, cu ocazia acestei vizite la PE, si o buna parte din frustrarile provocate de stingaciile premierului Mirek Topolanek in chestiuni precum contenciosul ruso-ucrainean sau interventia israeliana in fisia Gaza.

Textul nu putea sa nu ridice probleme, pe primul loc situindu-se pasajul in care Klaus compara lipsa dezbaterii reale in forul european cu cea specifica vechilor "parlamente" de sorginte sovietica. Aceasta observatie, punctata de afirmatia ca deficitul democratic in UE nu va scadea, ci va creste prin suplimentarea competentelor PE, a dus la iesirea din sala a multor europarlamentari. Este interesant faptul ca Vaclav Klaus preia un rationament formulat in contextul dezbaterii despre deficitul democratic si il intoarce impotriva PE, acuzindu-l de lipsa de legitimitate in raport cu parlamentele nationale.

Cei familiarizati cu odiseea ratificarii tratatului de la Maastricht, la inceputul deceniului trecut, au fost, cu siguranta, neplacut surprinsi de afirmatia seaca a presedintelui ceh, in sensul ca nu exista un demos european. Acesta a fost un argument folosit la acea vreme de opozitia parlamentara germana in incercarea esuata de a bloca ratificarea tratatului, la Tribunalul Constitutional de la Karlsruhe. Dincolo de chestiunea de fond despre (in)existenta demos-ului comunitar, cu siguranta ca unii ar putea discerne o nefasta si enervanta intoarcere in timp, usor de atribuit lipsei de maniere europene a guvernului de la Praga si, in general, a noilor membri postcomunisti.

Mai putin scandaloasa este observatia presedintelui ceh in privinta absentei unui mecanism de tip majoritate-opozitie in PE: exista autori importanti, destul de "agreati" de curentele majore ale scenei politice europene, care ridica tocmai aceasta problema si propun solutii de reforma. Totusi, formulata in plenul hemiciclului de la Strasbourg, observatia a parut nepoliticoasa fata de gazde, mai ales ca acestea fusesera obisnuite, de-a lungul timpului, cu discursuri mult mai conventionale.

S-ar putea argumenta, in replica la observatiile lui Klaus, ca adoptarea Tratatului de la Lisabona va duce la ameliorarea climatului democratic la nivel comunitar, va conferi o voce mai puternica parlamentelor nationale in cadrul procesului decizional in UE, va permite Europei sa abordeze mai hotarit problema deficitului (in etapele ulterioare ale constructiei comunitare) si asa mai departe. Insa nici presedintele ceh, nici alti eurosceptici de factura neo-thatcherista nu se vor lasa impresionati.

In fine, deranjanta pentru multi europarlamentari trebuie sa fi fost si caracterizarea deloc magulitoare atasata sistemului economic din UE: "piata suprimata" de reglementari si normative. Dura, in stilul cunoscut al lui Klaus, si probabil nedreapta, daca tinem cont de eforturile de liberalizare intreprinse de actuala Comisie, eticheta a sunat si mai bizar intr-un moment in care pe plan international solutiile socialiste revin in forta, iar de-reglementarea sustinuta de Klaus este dramatic discreditata.

Daca tinem cont de faptul ca nu a trecut nici macar o treime din semestrul presedintiei cehe, putem anticipa o continuare a acestor schimburi malitioase, poate nu cu aceeasi intensitate ca pina acum. Ramine de vazut in ce masura ele vor afecta calitatea exercitarii mandatului de catre presedintia ceha a Uniunii si, intr-un context mai larg, increderea "vechii Europe" in colegii sai din Est.