Gelatina si pedagogia muzeala

De la articolasul publicat saptamina trecuta, am dat o fuga la Lyon, in sudul Frantei. Nu cu scop turistic, bineinteles, ci pentru a onora invitatia lui Jean-Jacques Wunenburger (directorul Institutului lyonez de Filosofie) de a participa la un colocviu universitar pe tema "esteticilor si politicilor" lui Gilles Deleuze – unul dintre cei  mai importanti filosofi ai veacului trecut.

Intre orasele franceze, Lyonul este socotit cam al doilea in privinta marimii si importantei, dupa Capitala. Cel putin asa il considera locuitorii sai. Situat la poalele Alpilor si la intilnirea a doua riuri importante – Saône si Rhône – el se bucura de mai toate binefacerile naturii. Riurile sus-pomenite il brazdeaza de la nord la sud, croind brese generoase de-a lungul platoului urban. Flancat de un urias amfiteatru colinar, pe culmile caruia este zidita Bazilica Notre Dame de Fourviére, Lyonul aduna semne ale culturilor antice, galo-romane, medievale si moderne. Irineu, ilustrul teolog si misionar crestin, a scris si predicat aici. In orasul vechi, strazile inguste, pavate cu piatra cubica, sint impinzite de biserici, restaurante, teatre si galerii. Muzeul "miniaturilor si decorurilor de cinema", cochetele teatre de marionete, atelierele artistilor cu usi larg deschise catre strada dau un parfum inconfundabil locurilor.

Oriunde merg, caut muzee. Este locul in care o comunitate isi expune lucrurile cel mai de pret. Asta primavara, la o prima descindere, am dorit sa vizitez muzeul clasic, central, despre care se spune ca ar fi al doilea ca importanta dupa Louvru. Cel putin asa cred lyonezii. Saptamina trecuta, am cautat un altul, periferic si contemporan. Pentru cei ce nu stiu, muzeele franceze sint organizate cu totul altfel decit cele de la noi; ele sint spatii polivalente, indeplinind simultan functii de socializare, formare si informare, complementare scolii. Autoritatile incurajeaza educatia alternativa, oferind tinerilor, dar si altor categorii de public, acces neingradit. Este in fapt o concretizare la scara nationala a celebrului Proiect Zero, conceput si administrat peste Ocean de esteticianul Nelson Goodman, dar total ignorat in politicile culturale mioritice. Cum arata insa un muzeu lyonez?

Impunatorul Musée des Beaux-Arts este situat pe una din laturile Place des Terreaux. O curte interioara, cu banci numeroase si un bogat design vegetal, precede accesul in salile de expozitie. Printre cele citeva statui semnate de Auguste Rodin si Antoine Bourdelle, zeci de elevi si studenti – mult mai temperati in elanurile contestatare – citesc, deseneaza, picteaza sau dialogheaza pasnic. In incinta – o librarie, o cafenea, spatii de popas si odihna. In muzeu, admirate si studiate, tablouri de Tintoreto, Veronese, El Greco, Francisco de Zurbaran (Sfintul Francisc), Nicolas Poussin (Fuga din Egipt), Rubens, Brueghel, van der Eyk,  Rembrandt, Théodore Géricault (Portretul unei nebune), Delacroix, Courbet, Monet, Pissarro, Sisley, Renoir, Manet, Degas, Gauguin (Nave nave Mahana), Picasso, Pierre Bonnard, Marc Chagall, Juan Miró, Francis Bacon, Jean Dubuffet… Grupuri de elevi, discret supravegheate de profesori, fac sur place, in fata picturilor sau a sculpturilor celebre, lectii de istorie, teologie, filosofie, anatomie, geometrie, zoologie, botanica sau de cultura vizuala. Cum anume? Incercati sa va imaginati…

Celalalt muzeu, de Arta Contemporana, mai sarac in vizitatori, este situat in vecinatatea Parcului de la Tête d’Or. Personalul de supraveghere pare excedentar in raport cu publicul ocazional. Dar si acesta are ce vedea.  Intre expozanti: americanii Trisha Brown, Bruce Nauman, dar si elvetianul Olivier Mosset. Trisha Brown este socotita ca fiind una din inspiratoarele dansului postmodern. Coregrafiile sale vorbesc despre dorinta de suprimare a conventiilor, afirmind o noua sintaxa a miscarii. In video-urile si "performarile" concepute de ea, dansatorii participa la experiente ale plasticienilor, si invers. Bruce Nauman propune, la rindu-i, instalatii, film, fotografie, sculptura. Corpul este "materia prima" a operelor sale. Olivier Mosset expune constructii abstracte, monocrome sau bicrome, dupa retetele deja consacrate la inceputul secolului trecut. Relatia cu timpul este centrala in operele sale, dar "pacatuieste" prin expunerea de structuri monotone oarecum "uzate" estetic.

Dispus pe un intreg etaj, proiectul Infantisation reuneste 28 de tineri artisti chinezi, considerati ca facind parte dintr-o generatie de "gelatina". "Infantizarea" trimite atit la virsta copilariei, cit si la tendinta de "infantilizare" a gustului in lumea de azi. Gelatina este alimentul favorit al copiilor; maleabil, multiform, translucid, colorat, fragil, ea devine simbolul epocii in care traim – crede Zhang Qing, comisarul expozitiei. Generatia de dupa 1980 cauta sa se elibereze de influente; priveste cu interes cotidianul, propune individualitatea si stilul ca valori esentiale, apreciaza diversitatea. Libertatea si solitudinea, entuziasmul si anxietatea, deschiderea si narcisismul ar fi coordonatele noii generatii. Cultura de tip "gelatina" este nascuta in interiorul societatiii de consum chineze, dar tinde a se "mondializa". Personajele desenelor mangas, idolii fashion devin simboluri iconografice. Mondializarea, ni se sugereaza, poate insemna infantilizarea gustului sau atrofierea lui. Iconografia viitorului nu descrie lumea, ci o reinventeaza, dindu-i chipuri penibile si haotice. Personaje extraterestre, mitologice sau de desen animat populeaza viziunile despre viitor. Imaginatia tinerilor de azi vagabondeaza intr-o lume artificiala, stridenta, marcata de tonalitati glamour, cool si kitsch. Artistii chinezi autoparodiaza un gust care nu este doar al lor, ci al unei intregi generatii.

Se spune despre francezi ca au gust si rafinament in aproape tot ceea ce fac. Si pe buna dreptate. Gustul insa nu se mosteneste, nici nu este innascut; el se maturizeaza prin studiu si experienta. Muzeul de arta poate impaca exigentele de confort si destindere cu cele educative. In locul unui spatiu claustrant, sobru si anost, s-ar putea reconfigura un altul, aerisit si "umanizat". Ma gindeam ca si studentilor mei le-ar prinde bine o fuga dincolo de zidurile scolii. Dar unde sa-i duc? In Franta?

Publicitate și alte recomandări video