Graham Green – un crestin agonic

Se spune ca modelul de la care a pornit Graham Green in scrierea romanului Sfirsitul unei iubiri a fost romanul lui Charles Dickens Marile sperante, carte pe care a citit-o cu putin timp inainte de a incepe sa lucreze la Sfirsitul unei iubiri.

Actiunea cartii se petrece in Anglia, la Londra, in timp ce avioanele nazistilor bombardau orasul. O poveste de iubire, o relatie adultera intre Maurice Bendrix, un romancier ateu, si Sarah Miles, sotia celui mai bun prieten al sau, Henry, un simplu functionar public. In momentul aparitiei sale, romanul lui Green a provocat un mare scandal in Anglia si a devenit imediat tinta mai multor atacuri, la fel de multe ca si laudele care i-au fost aduse. Atmosfera cartii este destul de sumbra, chiar depresiva am putea spune, iar intriga, aparent simpla si usor de inteles, se dovedeste a fi pe parcurs mult mai complicata, o adevarata capcana pe care autorul i-a pregatit-o cititorului sau.

Exista sau nu exista Dumnezeu? Aceasta este marea intrebare a romanului. Personaje celebre, din romane care au schimbat literatura lumii, si-au pus aceeasi intrebare. Stavroghin, Ivan si Kirilov, daca ne referim, de exemplu, doar la romanele lui Dostoievski, pun in practica adevaruri si judecati absurde – nimic nu trebuie urit, totul e permis, totul e bine – si incearca sa devina "tari". Totusi, in final, ei sint infrinti de Aliosa, iar cuvintele din finalul Karamazovilor stau marturie pentru aceasta infringere. Intrebat de Kolea daca "e adevarat ce spune religia ca vom invia din morti si ne vom scula cu totii din morminte?", Aliosa raspunde: "Sigur ca da, ne vom scula, si atunci ne vom povesti veseli si fericiti tot ce am facut…".

In cazul lui Green, raspunsul pe care il ofera personajele la marea intrebare despre existenta lui Dumnezeu este unul enigmatic, invaluit in ceata si lasat mai mult la indemina cititorului. Naratorul, desi ofera toate detaliile si datele necesare, nu ne da nici o concluzie. Bendrix, desi recunoaste ca sufletul lui Sarah a ajuns intr-o lume superioara, transcendentala, il respinge pina la capat pe Dumnezeu, iar aceasta atitudine fata de divinitate este intilnita si in celelalte romane ale lui Graham Green care, spre deosebire de alti scriitori (atei convinsi), nu se adreseaza doar credinciosilor convinsi, ci si celor framintati de indoieli. Avem de-a face in cazul lui Green cu un catolicism superior. Asemenea lui Miguel de Unamuno, Green isi traieste propria credinta agonizant.