Gura lumii in format digital

In subteranele textelor publicate in editiile pentru internet ale ziarelor, in paginile virtuale ale posturilor de televiziune, in spatiile publice ale forumurilor sau in rezervatiile individuale ale blogurilor, o armata uriasa de salahori mai mult sau mai putin anonimi a pus inchipuirea la lucru pentru a crea o minunata lume noua: digitala, globala si plina de verva. In republica democrata a internetului, politica romaneasca are o cu totul alta infatisare. Oricine isi poate face auzita "vocea", iar puterea o detin doar cei ce stiu sa atraga interesul celorlalti. In patria internetului, politicienii devin personaje de fabula, ale caror ispravi si peripetii fac ocolul lumii electronice in mii si mii de biti pe secunda. In lumea fara frontiere de dincolo de ecranul monitorului, domnia austera a literei a fost inlocuita, pe alocuri, de sezatorile pe teme politice.

Trecuta prin cheia metaforica cu care se descuie lacatele ce fereca gura lumii, fiinta sociala numita politician este transformata intr-o vietate politica, numai buna de prins in insectarul "dezmierdarilor" onomastice. In imaginarul internautilor, creaturilor politice li se atribuie cusurul liliputan al lipsei de anvergura morala. Imaginind o epopee a calatoriilor pe marile schimbatoare ale internetului, orice navigator virtual poate povesti ca a descoperit Romanica, o mindra tara locuita de romanei, oameni pasnici, dar lenesi si stricatori. Mai mare peste vreuna din mosiile acestei tari este cite-un ministrel, ale carui "fapte de arme" sint mult mai vestite decit cele ale vesnic adormitilor primarei, fiinte din stirpea lui Mos Ene, care se trezesc numai la susurul fondurilor nerambursabile.

Toleranta romanelului si grija lui fata de vietatile politice, indiferent de penajul lor politic, a devenit proverbiala, fie ca e vorba de fesenei, pesedei, udemerei, penelei, fie ca vorbim de pedei, peledei sau penegei. Printr-o ciudata alchimie a hazului de necaz, baselu’, taricelu’ si geonelu’ impart lumea virtuala cu vanghelica, becalica sau varujica zis si vosganica, cu sulfinica, boagica si macovica si, de ce nu, cu "stolojeii pricajiti" ai lui "Traian Boc", dupa cum afirma navigatorul ce-si spune arogantu’.

Vinatorii virtuali care trag cu pusca ironiei dupa unele dintre vietuitoarele din politica noastra cea de toate zilele stiu ca unele "animale politice" pot fi purtatoare de boli cu transmitere ideologica. De altfel, mai toti romaneii au aflat ca politicianita este o afectiune cu leac de vot uninominal. Scapata, insa, de sub control, boala dezvolta forme mediatice agresive, precum becalita sau vadimita cronica, ori bizare epidemii de partid, cum ar fi pesedita, peremita, pedita sau udemerita. Alteori, diagnoza unor naravuri bolnavicioase transpare din circulatia unor porecle sau supranume sfichiuitoare, adevarate radiografii ale lipsei de blazon: Bombonel, Berbecali, Manivela, Marinelu’, Matrozu’, Prostanacu’, Razgindeanu, Rudotel s.a.

In lumea celor care cuvinta (nu) prea pe-ntelesul tuturor, trunchiul cel gros al limbii de lemn a fost cioplit in tot soiul de celebre -isme, inspirate de meteahna "de-a prosti poporul cu televizorul": basisme, taricenisme, nastasisme, vanghelisme, coposisme, becalisme, vadimisme, borcisme, miticisme, piturcisme etc.

In tara micilor caractere politice, sugereaza internautii, apucaturile ideologice nu sint deloc pe placul natiunii. Lasati singuri acasa, -elu si -eii se joaca de-a inflatia de imagine, agitind apele democratiei din cyber-space. "Cum vom denumi noua ordine sociala? Basism?", se intreaba retoric un navigator. Altul constata ca liberalismul este "inchistat in taricenism". Dezbracata de haina vizionarismului si gatita cu false zorzoane mediatice, gindirea politica a unor fapturi ce jinduiesc la fructul zemos al puterii seamana mai degraba cu o nedorita maladie. "Suferim de becalism, manelism, vadism", declara autorul unor cugetari numite Romanian dream. Marea batalie pentru imagine, la care participa mai toti supereroii telejurnalelor are denumiri hazlii in -ada – becaliada, basesciada, iliesciada, tariceniada, vadimiada, vangheliada – dupa modelul consacrat al "cruciadelor" sportive (daciada) sau social-politice (mineriada, dosariada).

Trecerea de la nume la verb reflecta, in sens darwinian, lupta pentru suprematia in procente. Sarcasmul popular fata de acest bilci al desertaciunilor nu se lasa asteptat. A becaliza, becalizare este procesul "ipotetic de transformare a unor oameni normali in razboinici ai luminii", dupa cum crede un "navigator". Refuzind acceptarea actiunilor de basescizare, vanghelizare sau vadimizare, locuitorii lumii virtuale ii caracterizeaza pe cei care se prind in hora populismului sforaitor, numindu-i, dupa colorit, in -iot (basesciot, becaliot, vadimiot sau vangheliot) sau, mai rar, dar mai usturator, in -oid (basescoid, becaloid, nastasoid, vadimoid).

Cu cit expunerea la radiatiile media este mai intensa si mai indelungata, cu atit capitalul lingvistic depreciativ asociat cu imaginea unui politician este mai puternic conturat. De exemplu, in republica subterana a internetului, substantivul propriu Becali reprezinta baza de formare a unei familii lexicale cu peste zece termeni. Lui Becalica sau Becalici (nume umoristic rezultat, probabil, prin analogie cu celebrul Pacalici) li se adauga creatii precum becaliada, becalian, becaliot, becalism, becalisme, becalist, becalistic, becalita, becaliu, a becaliza, becalizare, becaloid si becaleala. Tot in gura lumii, numele Vadim cunoaste "slefuiri" acide precum Vadimache, Vadimelu, Vadimica sau Vadimut, urmate de pleiada cuvintelor care pecetluiesc distantarea ironica fata de retorica infoiata a intolerantei: vadimeala, vadimiada, vadimian, vadimiot, vadimism, vadimist, vadimistic, vadimita, vadimiza, vadimizare. Desi cele doua familii de nume "prelucrate" nu sint singurele exemple dezvoltate in diverse contexte ale comentariilor facute prin subteranele internetului, ele sugereaza reactia de respingere a modelelor de comportament politic exacerbat, iar gura lumii, in varianta electronica, nu se sfieste sa cauterizeze excrescentele unor ambitii adesea nemasurate cu metrul bunului simt.