Hawking si controversa asupra religiei

Ultima carte a lui Stephen Hawking, The Grand Design: New Answers to the Ultimate Questions of Life, Bantam Press, 2010 – un studiu stiintific asupra originii universului – a reusit sa stirneasca dezbateri in plan religios cel putin la fel de (daca nu mai) intense decit acelea din plan stiintific. Scrisa impreuna cu un celebru fizician american, Leonard Mlodinow (celebru pentru contributia sa la scenariul pentru Star Trek), publicatia a provocat controverse datorita unei singure propozitii – anume, ca fenomenul aparitiei universului (sau, mai bine spus, a "multiversului" care contine un numar de universuri paralele) poate fi explicat fara a-l invoca pe Dumnezeu.

Afirmatia este cu atit mai dezamagitoare pentru credinciosi, cu cit pare a contrazice direct pozitia de acum douazeci de ani a celebrului om de stiinta. In primul sau best-seller, A Brief History of Time (1988), acesta parea a sustine ideea coerentei dintre stiinta si religie: "Daca reusim sa gasim o teorie universala (care sa explice totul), ar fi triumful absolut al ratiunii umane, deoarece atunci am cunoaste mintea lui Dumnezeu". In continuarea la acest volum, The Universe in A Nutshell (2001), numele divinitatii este complet absent… Pentru ca in recenta publicatie, idealul cunoasterii divinitatii sa fie inlocuit cu proiectul auto-suficient al "marelui design".

Reactiile publicului variaza de la dispret la adulatie. Autorul unei recenzii critica ceea ce el considera a fi o atitudine superioara si simplista, in ultimul volum al lui Hawking, vis-à-vis de gindirea magica si religioasa: "ritualul apartine unui domeniu aflat dincolo de metoda stiintifica (…) si nu este neaparat lipsit de continut" (Christopher Potter, Sunday Times Magazine, 5/09/2010, p. 51). La fel de neinspirata i se pare afirmatia de pe prima pagina a celor doi fizicieni cum ca filosofia ar fi murit. "Ceea ce vor sa spuna este ca filosofia trebuie facuta, astazi, de catre fizicieni" – subtext pe care numai simtul umorului tipic englezesc il apreciaza.

Sint, totusi, multi aceia care inca mai cred in vitalitatea credintei religioase. Autoarea altei recenzii considera ca insasi controversa iscata de aparitia acesteia constituie o dovada in acest sens. "Hawking a demonstrat un lucru – anume, ca religia este reinvigorata si activa (…); indiferenta religioasa este ceva ce tine de trecut" (Minette Marrin, The Sunday Times, 5/09/2010, p. 18). Intr-adevar, faptul ca The Great Design a stirnit controverse de asemenea proportii in societatea britanica demonstreaza ca membrilor acesteia le pasa de ce se spune si se crede despre Dumnezeu.

Un aspect logic important, care nu a scapat niciunuia dintre comentatori, este urmatorul: chiar daca acceptam ideea aparitiei spontane a universului si pe aceea a "auto-suficientei" legilor creatiei de la momentul Big-Bang, problema existentei acestor legi ramine inexplicabila: "Meta-legile insele ramin neexplicate – sustine un interpret – niste entitati eterne, imuabile si transcendente, care se intimpla sa existe si trebuie, pur si simplu, acceptate ca un dat. Din acest punct de vedere, meta-legile au un statut similar cu acela al unui Dumnezeu transcendent si neexplicat" (Paul Davies, The Guardian, 4/09/2010, p. 30). Cu alte cuvinte, faptul ca momentul aparitiei unui fenomen poate fi teoretizat stiintific nu implica, automat, absenta divinitatii din spatele acestuia.

Faptul ca, potrivit lui Hawking, "stiinta poate explica universul fara a avea nevoie de un Creator" (v. interviul din Guardian Weekend Magazine, 11/09/2010, p. 39) nu elimina posibilitatea existentei acestuia.