„Iasi 600”: cronica de razboi

Acum doua zile, "Ziarul de Iasi" a publicat, in pagina 4A, un amplu material cu privire la "serbarile Iasilor", organizate de Primarie cu prilejul celor sase secole de atestare documentara a urbei si puse sub sigla "Iasi 600". Masivul articol a provocat o discutie aprinsa, cu iz electoral, uneori, in rindul cititorilor (dar si pe forumul gazetei). Imi propun sa fac citeva succinte observatii, de "amator", in sensul demodat si aproape iesit din uz al cuvintului, adica de om care s-a pasionat de trecutul Iasilor, a citit cam toate cartile semnificative despre acest trecut si a scris adesea despre oras, despre edificii, personalitati si eroi de altadata (sau de azi).

Ideea de a initia aceste manifestari merita, neindoielnic, toata stima iesenilor, chiar daca ar fi fost de preferat ca pregatirea programului sa fi inceput mai de mult (si nu abia in august 2007). Ea a inflacarat mintile poetilor si a condus la declaratii febricitate: iesenii vor avea "cel putin un eveniment national pe saptamina si cel putin un eveniment de importanta internationala pe luna". Totul depinde de modul in care definim termenii "national" si "international". De o definitie ceva mai precisa ar fi trebuit sa beneficieze, pina una-alta, si termenul "proiect" (foarte la moda astazi). Primaria, ni se spune, a retinut nu mai putin de 154 de "proiecte". Socotind simplu, daca serbarile s-ar incheia peste un an, in aprilie 2009, am avea cel putin trei "proiecte" pe saptamina (ceea ce e imens). Daca serbarile se vor incheia mai devreme (prin octombrie, sa zicem, de ziua cuvioasei Paraschiva), si mai mult… Pesemne, "proiect" se cheama si iluminatia feerica a Palatului Culturii, si focurile de artificii, si spectacolul lui Goran Bregovici, si defilarea in Copou a fanfarei militare, si plantarea pe C.A. Rosetti a puietului cu numarul 600, si dezvelirea solemna a statuii lui voda Lapusneanu. Termenul e luat, asadar, intr-un sens foarte larg, prea larg…

Pornind tocmai de la o atare vaga definitie, as fi preferat, ca toata lumea, mai putine "proiecte" marunte, dar mai multe "proiecte" consistente, caci nu e acelasi lucru sa chemi fanfara militara si sa o pui sa cinte duios, sub teiul lui Eminescu, sa faci ecologie, sadind copacei pe C.A. Rosetti sau pe Bahlui, si sa organizezi la Teatrul "Luceafarul" un festival international (cum ni s-a promis). Amploarea evenimentelor difera in mod radical si termenul "proiect" se vadeste imprecis (si inselator). Iti trebuie o atentie distributiva iesita din comun pentru a supraveghea toata aceasta puzderie de ipotetice manifestari. Intr-un cuvint, 50 "proiecte" veritabile ar fi fost prea de ajuns. Cifra 154 pare a veni dintr-un impuls megaloman.

A doua observatie pe care o fac deriva, negresit, din conspirativitatea sumelor alocate pentru fiecare "proiect" in parte. Justificarea tacerii nu convinge pe nimeni. Ni se spune ca vedetele prefera, dintotdeauna, contracte confidentiale, ca au ele acest moft. Cit va primi Goran Bregovici ramine, asadar, un mister. Sugestia e ca invitatii se impart in doua categorii, tratate diferit: "plevusca" (micii actori, micii interpreti de folk, dansatorii populari etc.) si "starurile" (vedetele internationale!). In cazul dintii, banii sint la vedere, fiindca e vorba de sume modice si pretentii putine. In cazul celalalt, al "starurilor", cu hachite si tabieturi, sumele devin "confidentiale". Nu mi se pare deloc corect. Daca bugetul, in mare parte (11 milioane de lei), provine din bani publici, el trebuie facut neintirziat public. Nici primarului, si nici purtatorului de cuvint al primarului, daca ar fi in pielea contribuabilului marunt, nu le-ar conveni regimul conspirativ al finantarilor.

In fine, a treia observatie priveste mediatizarea evenimentului. S-a scris tirziu si s-a scris putin despre "Iasi 600". Nici oficiosul Primariei nu a facut mai mult. Pregatirea evenimentului (cita a fost) trebuia consemnata si analizata mai devreme, daca tinem seama de reactiile provocate de articolul din "Ziarul de Iasi". Abia acum aflam numele tuturor personalitatilor chemate sa aleaga proiectele viabile (nu mai pun ghilimelele, se subinteleg). Lista cuprinde oameni de toata mina, administratori culturali, verificati de timp, dar si pseudo-personalitati (Cristian Hadji Culea e numele cel mai "sonor", in categoria din urma: nu s-a ilustrat deocamdata decit prin absente prelungite din Iasi). Fireste, lista nu putea multumi toate gusturile si culorile politice. In schimb, oricine poate realiza, fara mari eforturi, o lista alternativa de personalitati, mult mai prestigioasa.

In incheiere, voi spune ca serbarile "Iasi 600" reprezinta un test crucial pentru Primarie. Miza lor, fatalmente, nu e doar una culturala, ci si politica. Serbarile se desfasoara, din pacate, pe un fundal innegurat, de razboi electoral. As fi preferat, desigur, un fundal mai senin, spre binele manifestarilor.