Iasii in carnaval

Cine nu a admirat minunata cladire a Nationalului iesean: cu stilurile ei baroc si rococo, cu somptuoasa cortina, cu splendidul candelabru. Parca-i si vezi pasind sub stralucirea celor 1418 lampi electrice pe minunatii actori din galeria de aur a teatrului nostru: Agatha Birsescu, Constantin Ramadan, Virginica Balanescu, Margareta Baciu, Miluta Gheorghiu, Anny Braeski… D-apoi cei de  azi!  

Si totusi, cufundat in reverii, ca in adincul moale al fotoliilor de altadata, parca o parere de rau ca un stilet imi strapunge inima. Au numai trecutul ni-i mare? Au numai acestia ni sint actorii? Nu, de trei ori nu! Ah, nu trebuie sa uitam nici in ruptul capului galeria marilor nostri actori politici: la fel de faimosi, de talentati, desi nescoliti, mai dintr-o bucata, mai otova. Ce-i drept, sint actori de importanta giudeteana, niciunul nu a facut purici pe la Bucale (unde actorii politici sint mult mai versati), da’-s alesi de noi. Insa cit talent in actiune, ce stiinta a declamarii promisiunilor desarte si neonorate, ce lejeritate a zimbetului cind ne duc cu zaharelul, cite intrigi de culise! Arta, domnilor! Ciubotarasu ar ramine cu gura cascata in fata lor, Dancinescu si-ar face cruce, iar Petrica Ciubotaru ar trebui sa-si ia mapa si sa mearga la Corso.

Cum sa nu intre in aceasta galerie ilustra d-l Solcanu, care, cu barbisonul sau, cu perfectiunea strunjirii cuvintelor, ar fi magnific in rolul lui Cuza voda, insa dumnealui joaca mai degraba roluri de intrigant. A revenit de curind la rampa, deocamdata pe ecranele televiziunii locale. Mai trebuie sa lucreze in continuare la distinctia silita, precum si la retorica gaunoasa, sforaitoare. Sau d-l Fenechiu! Dumnealui e papusar celebru, trage sforile, minuieste din spate pozitiile in CA-uri, AGA si altele din regiile-papusarii iesene. A minuit si amici prin ministere, dar n-are noroc: toti s-au dovedit fara talent. Iar un prefect pus de el a ajuns la facultate. Gurile rele spun ca-si plateste rolurile pe la televiziuni, dar eu nu cred. Iar pe telefonul mobil vooorbeste mai ceva ca Florin Piersic, fiind pe primul loc la cheltuieli intre actorii-deputati ai tarii. Ei, atita pacat sa aiba saracu’! D-na Luminita Iordache insa n-are de la marele actor Stefan Iordache decit numele, in rest e figuranta din partea PSD in Marea Adunatura Nationala. N-ati auzit de ea? N-ati auzit, dragi congiudeteni, dar numai pe anul 2009 ati platit 350.000 lei pentru ea. Si n-a prestat nici un rol.

Da, ar fi minunat sa se deschida aceasta ilustra galerie in foaierul teatrului si in salile adiacente. Il propun ca maitre organisateur pe d-l Adi Cristi. A jucat cu ardoare rolul de prim amorez al municipalitatii vreme de 20 de ani, sub toti primarii si prefectii. Sa nu uitam nici rolurile de succes mai vechi de activist CUG-ist sau de revolutionar cu barba fluturinda (ce scena a balconului juca!). In orice caz, intre figurantii, masinistii de decoruri invechite si sufleorii care misuna pe culoarele Casei Patrate sau ale Palatului Roznovanu, el e cel mai potrivit.  A intrat de sute de ori in(sub) pielea a zeci de personaje, a repetat de sute de ori aceleasi gaguri (rasuflate, zic invidiosii).

Parca si vad galeria deschisa… Un val de lumina calda… podeaua acoperita cu covoare persane groase de trei degete, de un rosu stins… trei rinduri de draperii rosii (rosul domina la acesti vestiti actori, desi ei se revendica de la tot felul de culori politice), incit aici domneste o vesnica tacere patrunsa de har si intelepciune, plutesc miresme nedefinite de tigari fine si de parfum – e aerul si aura eternitatii. Iar pe peretii imbracati in satin purpuriu stau spinzurati sub sticla (ca sa nu-i spurce mustele) actorii nostri politici: decenti, in fracuri negre, ca niste gindaci pe dopuri de pluta intr-un insectar. Iata-l pe d-l Flaiser! Parca-i auzi glasul catifelat, vadind mult exercitiu, indulsind moldovinesti: „si si facim, daci n-avem bani". Mai incolo – d-l Nichita. L-as vedea alaturi de marele Vraca. E drept, primarul e mai sters, mai actoras de provincie, un Gulita cu nici o santima desprins de poala babacai pesediste. Dar inchipuiti-va: Gheorghe (George) Vraca – marele tragedian, Gheorghe (Gigi) Nichita – o tragedie administrativa. Apoi silueta maiestoasa, impunatoare, putin cam patratoasa, de dulap a d-lui Simirad prinsa in ancadrament de marmura  si frunze de mirt aduse direct de la Tutankamon. Cite roluri in cite partide nu a jucat, cite travestiuri! Si anul trecut…, deus ex machina!, ultimul sau rol (deocamdata): sustinator al lui Basescu. Iar pe scari cum cobori, pe pereti, copiile xeroxate ale promisiunilor actorilor nostri politici facute de-a lungul anilor: copia in marime naturala a Columnei lui Traian, pasarela Tatarasi – Centru, autostrada Budapesta – Iasi – Odessa, strada Pacurari cu 6 benzi de circulatie (cu un spatiu verde pe mijloc de 7 m.), Zona economica libera si Bursa diamantelor etc…  etc.

Gata. In sala se sting luminile, se face liniste, nemaiauzindu-se decit pliciul de la chiloteii unei admiratoare liceene, ingramadita in unghere de un actor june prim, care o invata meserie… Cortina se ridica… In lumina scenei apar actorii politici… Aplauze! Aplauze! Bis!