In deriva

Promiteam, saptamina trecuta, ca ma voi ocupa de actualitatea politica si, cu toate ca nu-mi face nici o placere, vreau sa-mi respect promisiunea. Incerc sa fac putina ordine printre subiectele care mi se ofera „pe tava" si sa aleg citeva, dintre cele mai recente.

Mai intii, pe cit de lamentabila pe atit de intristatoarea parodie de congres extraordinar al PNTCD. Partidul lui Maniu si Coposu a ajuns pe miinile unui traseist notoriu, Aurelian Pavelescu, vechi practicant volubil al talk-show-urilor, abonat de un timp incoace la OTV-ul lui Dan Diaconescu. Care Dan Diaconescu a fost invitat la congres, a tinut la tribuna un discurs in numele partidului pe care l-ar fi infiintat si al sau personal, ca viitor presedinte al Romaniei, discurs aplaudat cu entuziasm, oratorul fiind la urma felicitat de liderii PNTCD (printre ei, Vasile Lupu) care i-au strins cu caldura mina. Aflat de mult in moarte clinica, PNTCD si-a dat acum obstescul sfirsit.

Dan Diaconescu, prin urmare, patronul televiziunii-hazna (sau, daca preferati, televiziunii-tomberon) OTV, ajuns peste noapte si martir, si salvator al neamului. Dan Diaconescu e posesor al unei fabuloase averi – doua Rolls-Royce-uri, un Bentley, avion, helicopter, iaht, vila, apartamente, case, blocuri. Fabuloasa si pentru ca n-are cum sa-si justifice bogatia, OTV-ul functionind ani de-a rindul intr-un mic apartament de bloc. Insomniacul moderator de palavrageli interminabile a intrat (surprinzator de tirziu) in vizorul justitiei. E perfect plauzibila acuzatia de santaj si de luare de spaga, si nici macar n-ar fi o premiera in presa romaneasca (Pamfil Seicaru era poreclit „Etajul si santajul", dar macar era un ziarist cu condei). Contraatacul lui Diaconescu, fulgerator, a mizat pe postura de victima. S-a autoproclamat, totodata, drept aparator al celor nevoiasi si a decis, fara ezitare, ca atunci cind va ajunge presedinte va restitui palatul Cotroceni copiilor si va conduce tara din studio sau de acasa. Scalimbaielile lui Diaconescu n-ar conta, daca chestiunea n-ar avea si o parte delicata. La OTV au acceptat (ba chiar au cerut) sa apara personaje importante din politica, in frunte cu Traian Basescu, precum si ziaristi de notorietate. Viitorul presedinte, caruia trebuie sa-i recunoastem memoria prodigioasa, nu scapa prilejul de a aminti aceste lucruri, cu tehnica binecunoscuta a lui „Pac! La Razboiul!". Cit de nefericita e zicala romaneasca ce ne invata ca te poti face frate si cu dracul, pina treci puntea…

Dar s-ar spune ca nu ne-a fost indeajuns circul mediatic cu nesfirsita inmormintare in direct a Madalinei Manole si cu prestatiile in care nu mai poti desparti comicul de penibil ale lui D.D. A venit, dupa ele, exhumarea Ceausestilor, alta ocazie pentru ipoteze abracadabrante, ceea ce nu e de mirare, daca oamenii se reped sa cumpere cartea lui Grigore Cartianu, Sfirsitul Ceausestilor, care e o aiureala, patronata de pretinsul istoric Alex. Mihai Stoenescu, despre care Mircea Dinescu, intr-unul din momentele sale de inspiratie, a scris un articol intitulat „Un bou". Rudele au cerut de mult exhumarea, insa, din motive obscure, autoritatile au aprobat-o abia acum. Va urma testul ADN, dupa care, asa cum a declarat Mircea Oprean, ginerele Ceausestilor, acestia vor fi ingropati crestineste, cu preoti si cu tot ce trebuie. Si acest lucru e de mirare, intrucit Nicolae si Elena Ceausescu au fost atei convinsi, remarcindu-se in plus prin darimarea unor biserici in Bucuresti si in alte orase. Deshumarea a fost transformata in eveniment, dind apa la moara unui Corneliu Vadim Tudor (dar nu e nici pe departe singurul) in elogierea personalitatii geniului Carpatilor, mare patriot, mare lider mondial si intelept conducator al Romaniei. S-a mai presupus, nu fara temei, ca inmormintarea religioasa a Ceausestilor (daca nu se va desfasura in intimitatea familiala, dar probabil ca nu va fi asa) ar putea provoca o impresionanta manifestatie populara, semn al pretuirii pe care masele largi o au fata de fostii lor conducatori iubiti.

Citeva zile mai tirziu, un sondaj realizat de un institut de sociologie venea sa confirme aceasta presupunere. Un procent zdrobitor dintre cei chestionati il regreta pe Ceausescu si 41% l-ar vota daca ar avea loc anul acesta alegeri prezidentiale. Rezultatele sondajului sint siderante. O prima explicatie ar fi criza pe care o traverseaza Romania si masurile de austeritate puse in aplicare de presedintele Basescu si de guvernul Boc. De altfel, sondajul indica si o scadere vertiginoasa a popularitatii lui Traian Basescu si a increderii in PDL. Explicatia este cu certitudine valabila, dar nu si suficienta (vd si excelentul editorial „Un rest de 37%„ – semnat de Cosmin Pasca – in numarul de ieri al ziarului nostru). S-ar parea ca o buna parte din poporul roman a fost lovita de amnezie. Uitate sint foamea, intunericul, frigul si mizeria din vremea lui Ceausescu, uitate omniprezenta sinistra a Securitatii, crimele si abuzurile comise de un sistem politienesc, lipsa unor drepturi si libertati elementare. Tinerii de astazi se justifica – trista scuza, slaba scuza, vorba lui Maiorescu – afirmind ca nu au trait acele vremuri si ca, in consecinta, nu stiu cum stateau lucrurile. Oamenii maturi nu insa nici o  scuza. Alterarea pina la disparitie a memoriei e un fenomen trist si in cel mai inalt grad ingrijorator. Refuzam sa ne asumam trecutul recent si ne hranim cu iluzii si neadevaruri. E semnul gravei crize, nu economica ci morala, prin care trece societatea romaneasca.

.