Inceput de mandat la Bruxelles

La inceput de an, printre temele institutionale discutate in cadrul Uniunii Europene se numara preluarea stafetei presedintiei rotative de catre Spania, definirea practica a atributiilor presedintelui Consiliului European si validarea noii Comisii. Foarte curind, vom avea si o perspectiva mai clara asupra Strategiei 2020, care va trebui sa faca uitat esecul de a atinge obiectivele ambitioase ale Agendei Lisabona. In fine, este de asteptat ca guvernanta economica si energia sa ramina si in urmatoarele luni cuvinte cheie in discursul european, la fel ca "vedeta" de la sfirsitul anului trecut, incalzirea globala.

Pe frontul extinderii, ar trebui ca in cursul acestui semestru sa se faca progrese in negocierile cu Croatia, iar celelalte state aspirante din Balcanii de Vest se asteapta, pe buna dreptate, ca de la Bruxelles sa vina semnale mai incurajatoare, dupa ce criza institutionala a fost depasita. Iesind din spatiul postcomunist, semestrul acesta am putea asista la depasirea obstacolelor care inca blocheaza procesul de negociere cu Islanda, astfel incit aceasta sa poate prinde din urma trenul croat si sa adere, probabil, in 2011 sau 2012. Cazul Turciei devine insa tot mai dificil, iar lunile urmatoare vor confirma, probabil, impresia generala potrivit careia guvernul de la Ankara nu mai este dispus sa-si limiteze marja de manevra, conformindu-se conditionalitatii UE.

Va fi, insa, un semestru de criza, iar actiunile Uniunii si in particular ale Comisiei Europene se vor concentra, cu siguranta, si asupra acestei teme. Consiliul European convocat pentru luna februarie de catre Herman van Rompuy va acorda prioritate abordarii pe termen lung (concretizata in principal prin Strategia 2020), insa nu va putea sa ignore urmarile crizei. La niveluri mai specializate, este de asteptat ca Uniunea sa inceapa curind evaluarea sanselor unora dintre noii membri de a-si respecta angajamentele initiale in privinta aderarii la zona Euro, dar si a motivelor pentru care chiar in interiorul blocului monetar european au aparut verigi slabe din punct de vedere al politicilor economice, precum Grecia.

Pentru ca angrenajul european sa se puna in miscare, este nevoie de o validare rapida a Comisiei Barroso II. In toamna, publicarea listei de potentiali comisari a generat semne de intrebare, iar in comisiile Parlamentului European ne putem astepta la minute grele pentru unii candidati, din Est si Vest, deopotriva. Insa, dupa toate probabilitatile, va prima dorinta de a avea cit mai repede la lucru "ministrii" comunitari, astfel incit la 26 ianuarie sa se poata acorda votul de investitura in plenul Parlamentului.

In orice caz, la Consiliul European din februarie ar trebui sa se ofere si un mesaj de stabilitate si armonie institutionala, pentru ca altfel orice angajament sau proiect asumat de liderii statelor-membre devine din start neconvingator. In prezent, se pare ca intre principalii poli de putere din cadrul Uniunii exista un climat de incredere, insa in cursul acestui semestru vor avea loc alegerile generale din Marea Britanie, care ar putea marca o cotitura spre euroscepticism prin victoria conservatorilor lui David Cameron. Va fi interesant modul in care acesta din urma isi va contura liniile de politica europeana, in saptaminile si lunile urmatoare, pentru ca impresia generala la Bruxelles este aceea ca euroscepticismul lui Cameron este mai degraba unul conjunctural, decit rezultatul unor convingeri profunde.

In ceea ce priveste Romania, ar fi de asteptat ca noul guvern, aflat la inceput de mandat, sa incerce o abordare mai curajoasa a rolului tarii noastre in ansamblul UE. Intrarea in vigoare a tratatului de la Lisabona va duce totodata la o implicare mai pronuntata a parlamentelor nationale in procesul politic comunitar, iar legislativul de la Bucuresti ar trebui stimulat sa-si regaseasca interesul pentru acest tip de probleme, oarecum diminuat dupa aderare. De asemenea, cum Romania a fost salvata anul trecut de la dezastrul financiar de un ansamblu de institutii ce include Comisia Europeana, putem conta si pe aparitia unei forme de conditionalitate economica discreta, paralela cu cea exercitata de Fondul Monetar International. In fine, cum 2010 este primul an de dupa aderare care nu este nici electoral, nici preelectoral, am putea spera intr-o mai buna reflectare a agendei Uniunii Europene in dezbaterea politica romaneasca.