Inginerul Satanovski face scamatorii la „Corso“

…La masa mai ramasese Bikinski, inginerul Satanovski, Lily Fundyfer si Noimann. Pictorul statea demn la locul lui, rotindu-si ochii albi peste pahare. Satanovski, in schimb, in ciuda chefului prelungit la care luase parte, era intr-o forma admirabila. Sicanindu-l pe Bikinski, tot incerca sa anime spiritele. Pictorul insa era greu de scos din mutenia in care intrase. Ca sa-l scoata din sarite, inginerul Edward tot aranja sub nasul lui cartile de joc, intinzindu-le in evantai si stringindu-le, cit ai clipi din ochi, in pachetul pe care se afla imprimata o roza a vinturilor de culoare aurie. Buzunarele, buzunarasele si minecile, mansetele de la camasa si cele de la pantaloni, ciorapii si maioul erau doldora de carti. Fata sa patrata, cu umerii obrajilor proemeninti, incadrata intr-un fir de barbuta neagra, care-i scotea in evidenta maxilarul proeminent, nu se potrivea de loc cu miinile sale albe, neasteptat de delicate, cu degete lungi si subtiri, care minuiau cartile (si zarurile) cu o maiestrie iesita din comun.

De fapt, intreaga infatisare a lui Satanovski era un paradox. Nasul ii era nespus de mic, lipit parca sub o frunte inalta, scobita la timple, sprincenele stufoase, pleoapele galbene, barbia bombata ca o para, care se misca neverosimil in sus si in jos, in dezacord cu buzele si ochii verzi cu reflexe cenusii, astfel ca atunci cind Satanovski vorbea, erai tentat sa urmaresti miscarea mecanica a acestei protuberante faciale, fara sa-ti dai seama ca miscarea aceasta te fascina intr-un asemenea hal, incit, orbit fiind, nu mai puteai urmari cu atentie ce se petrece in jurul tau.

In afara de aceasta, cartile stateau lipite de degetele sale ca de un magnet. Inginerul poseda ciudata calitate de-a transmite un fel de magnetism fatidic obiectelor din jur; in interiorul lui existau doua forte, una de atractie, alta de respingere. Era suficient ca el sa-si miste degetele, pentru ca una din ele sa intre in actiune si s-o anihileze pe cealalta. Septarii, decarii, damele de trefla, valetii de cruce, asii, popii si jokerii roiau in jurul lui ca fluturii de noapte in jurul unei lampi. Miscindu-si barbia sau in orbite globii oculari, inginerul Edward punea in miscare si zarurile pe care le avea in buzunare.

Izbindu-se unul de altul, cuburile de os punctate cu cifre de la unu la sase executau in jurul degetelor si apoi a fruntii lui miscari elipsoidale, rotindu-se unele in sensul acelor de ceas, altele in sens invers, incit privindu-le, aveai senzatia ca ai in fata ochilor un perpetuum mobile ce functioneaza pe baza unei energii misteriose venita de undeva dinauntru sau din afara unui eter nedefinit. „Totul nu-i decit o iluzie," murmura Bikinski, stind la masa teapan, transpus, cu fata alba si gindurile duse cine stie unde. Satanovski rise, miscindu-si de data aceasta o ureche, pe care o cobori mai intii pina la coltul gurii, dupa care o ridica pe una din pleoape. „Aveti perfecta dreptate, spuse el. Totul nu este decit o iluzie." Cealalta ureche parcurse acelasi traseu, asezindu-se pe cealalta pleoapa. „Vedeti?" hohoti el.

Noimann arunca privire spre Bikinski, iar Bikinski spre Noimann, apoi ambii isi indreptara ochii spre inginerul Edward, care poseda acum nu una, ci doua perechi de urechi. Facind inca o scamatorie, Satanovski isi deplasa toate cele patru urechi, rotindu-le in jurul capului. In curind, in jurul fruntii lui aparu ca un fel de nimb sau ca o coronita „impletita" din urechi de ciine.

Cind veni ospatarita sa stringa resturile de la masa, golind scrumierile de mucuri si lasind in locul lor altele, curate, inginerul Edward, pocnind din doua degete, transforma urechile de ciine intr-un triplu careu de asi, iar perechile de urechi de pe pleoape le acoperi cu doi septari, unul de caro, altul de trefla. Chelnerita scoase un strigat ascutit, scapa tava si cirpa jos, zbunghind-o in fuga la bucatarie. Domnisoara Lily, care trecuse prin sapte casatorii, alcoolizindu-si toti partenerii, pufni in ris. Satanovski, inconjurindu-si cu palmele fruntea sa inalta, culese cartile si le aseza pe masa. „Si asta-i o iluzie, nu-i asa?" zise el, facindu-i din nou cu ochiul lui Bikinski. „Sigur ca da," il infrunta acesta.

Liliy Fundyfer chicoti din nou, aprinzindu-si o tigara. Risul nestapinit al unei femei, in fond, de moravuri usoare, care nu dadea doi bani pe tot ce insemna parte masculina i se paru lui Noimann a fi de rau augur. El o privi cum ride infundat, dupa care intoarse privirea in alta parte. Bikinski intreba: „Tot asta faceti si cind mergeti la LotoProno ca sa extrageti din urna numerele cistigatoare sau apelati la un alt truc?" Aranjind cartile de joc intr-o figura complicata, Satanovski spuse: „Mai aplic citeodata si alte trucuri…" Pictorul ar fi vrut sa-l intrebe daca obisnuieste ca inainte de extragerea finala sa treaca pe la o anumita casa, situata undeva pe Basota, ca sa solicite serviciile unei anumite persoane de sex opus, trecute de mult de prima tinerete, dar fiindca nu avea chef de discutii de prisos, isi pastra replica aceasta pentru o alta ocazie.

Parca ghicindu-i gindurile, Satanovski ii facu cu ochiul, apoi, rotindu-si barbia inainte si inapoi, si stringind-o pe domnisoara Lily Fundyfer, aflata undeva in dreapta sa, cu un gest aproape obscen la pieptul sau, le propuse sa le prezinte un numar cu adevrat senzational. Noimann nu mai stia exact cum incepuse „spectacolul" iluzionist. Tinea minte doar ca, la un moment dat, pocnind din nou din cele doua degete, inginerul Edward, imbracat acum, intr-un frac negru, purtind un turban pe cap de culoarea peruzelei, facu sa apara deasupra mesei o tava si un iatagan stralucitor, pe care prinzindu-l cu mina dreapta de miner incepu sa-l roteasca amenintator in aer. Apoi executind o miscare neasteptata, isi reteza mina dreapta de la cot si o arunca, triumfator, unui ciine vagabond sosit din strada, care o prinse din zbor si disparu cu ea, miriind, intr-un boschet. Din bratul retezat, se rostogolira zornaind pe masa niste zaruri, patate de singe.

Noimann isi acoperi cu groaza fata, privind printre degetele rasfirate cum iataganul, minuit acum de o forta nevazuta, taia bucati din imensul trup al comeseanului, transformindu-l intr-o gramada de carne, acoperita cu un evantai de asi si de decari. Deasupra mesei ramase doar turbanul si barbia, care miscindu-se spasmodic in dreapta si in stinga, scoase un sunet ca de trompeta. Si atunci bucatile de carne ridicindu-se una cite una din gramada intrara rind pe rind in gura deschisa intr-un rinjet a jonglerului disparind in haos, in timp ce cartile de joc vuind intr-un virtej nebun il adusera pe inginer inapoi viu si nevatamat la locul lui pe scaun. Initial lipsea doar mina stinga. Dar aparu si ea, plutind de undeva dintre tufisuri.

Bikinski nu se lasa insa intimidat cu una cu doua. „Chestii din astea am mai vazut," murmura el. Lily Fundyfer pufni din nou in ris… Pictorul incerca sa se ridice de la locul lui, dar genunchii nu-l ajutara. Bikinski privi nedumerit in jos si in locul picioarelor vazu desfasurindu-se in coloane cite un set de carti de joc. Aruncindu-i o privire furioasa lui Satanovski, el se prabusi pe scaunul sau.