Intelectualul ca scula de partid…

Cica, Lupu, speakerul cel statuar din sala Parlamentului – pe care ii citam in cronica precedenta ("Ziarul de Iasi", 30 iulie) cu o declaratie aparent foarte temerara (privind reformarea PCRM si schimbarea denumirii sale, chestie de neimaginat chiar mai acum citeva luni, cind tatucul parea nu doar atotputernic, ci si sempitern, calinescian zicind) – a grait astfel, fiind in stare, pasamite, de afect. De grav afect, daca e sa fim rigurosi, in sfera politicului contind si dozele infinitezimale. Ne putem imagina dimineata de dupa recentele noastre locale. Sau, ma rog, luind in calcul noaptea agitata, istovita in fum de tigara (Kent, Marlboro, Parliament, caci aspra e viata de parlamentar) si stropita cu vodca & coniac (pe motiv de… vezi ultima paranteza), din ajun, putem comuta fusul orar mai spre seara, cind perceptia, cum-necum, se limpezeste, iar mintea ca atare devine capabila sa proceseze. Asadar, o ora, sa zicem, de dupa chindii. Ministrul X, presedintele Y, valetul Z si cui i-a mai venit rindul despartirii capului de trup, ca in nuvela lui Negruzzi, adasta in cabinetul bine climatizat, cu o expresie stereotipa – dar deloc trucata – de incordare pe chip. Presimtirile nu-i insala: tartorul e furios pina peste poate, nu se mai impiedica de protocol, ii da ca in tineretea lui comsomolista, fara suliman, precum poporul iute atingator de esente. Si iata-l edictind impetuos, dupa sfintii inerenti si crucile de defulare (omul fiind dintre cucernici, cum ni-l arata de Craciun si Paste TVM-ul): domnul speaker, asa si pe dincolo, pe cit e de inalt, pe atit e de… tare de cap ("Jurnal de Chisinau", 3 august 2007, prin gura editorialistului Nicolae Negru zice, fortuit de sofisticat – si tare am vrea sa stim de ce! -, ca tovarasul prezident "a ajuns sa puna in relatie invers proportionala statura si intelectul presedintelui Parlamentului": ma rog, fitecine cu eufemismul lui!). Ho-pa! Asistenta a facut ochi mari, simtind cum i se taie genunchii. Una ca asta – cu dedicatie expresa celui de-al doilea om in stat – nici vechea garda, versata ca nimeni altul in folclorul de partid, nu tine minte sa fi auzit vreodata. Asta da, vexatiune! Cuvintul "demisie", pronuntat o clipa mai incolo, s-a auzit deja ca printr-o sita flausata, distorsionat si oarecum in ralanti: vocabula neverosimila, verdic parelnic, ceva de piaza rea…
Lupu, scolit la burghezi si vorbind fluent citeva limbi (mai putin romana, din care a deprins deocamdata doar pronuntia de tip dimbovitean, raminind la topica proslavita de Stati si acordurile frecvent anapoda), a primit – si asta ne-a lasat pe toti, la propriu!, cu mandibulele suspendate – sa faca propaganda electorala in favoarea lui Iordan, candidatul comunistilor la functia de primar general al capitalei, in scrutinul precedent. Un oximoron mai monstruos, o asociere mai silnica nu se putea imagina. Un intelectual subtil si un tabula rasa! Un om cu carte si un agramat! Ne-am scandalizat insa degeaba: toate servitutile cu logica si mizele lor, cum se dovedeste in cele din urma. Dar sa nu anticipez. Voronin a impartit pumni si picioare, concedieri si retrogradari (sudalmile nu le mai trecem in cont, neavind consistenta) mai multora dintre cei care au fost insarcinati cu victoria in alegeri, dar nu s-au putut achita. Lupu, cooptat ca piesa grea in campania cu bucluc (contrapondere de rafinament brutei!), n-avea cum sa excepteze. Si nu doar pentru ca asa vrea umoarea augusta. Exista o destul de intemeiata banuiala de regie. Capetenia, cum spuneam si data trecuta, e preocupata febril de supravietuire si a lasat univoc sa se inteleaga ca subscrie imperativului de reformare a PCRM. Totul insa, de aici incolo, e o subtila chestiune de tactica, pasii marunti purtind mize mari si pe termen lung. Daca tot e sa ne metamorfozam, pare a spune Voronin, s-o facem incaltea cit mai credibil; or, in sensul acesta un om de calitatea lui Marian Lupu poate juca un rol esental. In jurul unei asemenea figuri se poate aglutina partea asa-zicind progresista, cu propensiune europeana a comunistilor, care sa-si adjudece electoratul de centru-stinga si chiar, dupa unele estimari, de centru-dreapta, strimtorindu-i serios pe Urechean si Rosca. Aceasta cu atit mai mult cu cit, pe acelasi termen lung (cu conditia, fireste, ca nu va gafa, demonetizind astfel imensul capital de simpatie de care se bucura in prezent), tinarul primar al Chisinaului se poate lesne erija intr-un lider de talie nationala. Cu aerele lui de intelectual si cu discursul de similara factura stilistica, plus vadita alura de european, Lupu ar putea sa introduca, in momentul X, o confuzie de imagine in perceptia electoratului, deviind voturile tot catre… gura lupului. Nu-i tocmai o ipoteza gratuita. In doi ani, de cind l-au facutara politician, spicherul nostru n-a infaptuit nimic de capul lui, n-a iesit o data din cuvintul maimarelui. Docilitatea aceasta incrimineaza. Dupa cum a primit fara cricnet sa-l evgheniseasca pe Iordan, desi era constient in ce balta de rahat intra, nu vad de ce nu s-ar preta noii misiuni. Prin urmare, si perdaful post-electoral, si replica recenta a spicherului pot fi lesne episoade ale unui scenariu mai vast de survival, noua raminindu-ne consolarea ca Lupu e in continuare scula intelectuala a partidului…