Invingatori si invinsi in globalizare

Globalizarea este o tema extrem de provocatoare, o tema grea, ce determina reactii dintre cele mai diverse, puternice si neobisnuite. Guillermo de la Dehesa este, dupa cum depune marturie Paul Krugman in prefata lucrarii autorului spaniol Invingatori si invinsi in globalizare, (Editura Historia, Bucuresti, 2007, traducerea Sanda-Ileana Racoviceanu), unul dintre cei mai buni specialisti contemporani in domeniu. De la Dehesa nu este doar un teoretician, o voce importanta in problemele economice europene si mondiale, ci si un om cu o bogata experienta ca bancher de mare succes, este presedinte al Centrului de Cercetare a Politicii Economice din Londra, membru al Grupului celor treizeci s.a, cu alte cuvinte este o persoana in a carui cunoastere dobindita se poate avea incredere; reputatia sa este in crestere.

Sigur ca despre fenomenul complex al globalizarii, in plus, de o plasticitate si dinamicitate aparte, nu se pot spune lucruri definitive, exista prea multa incertitudine in sistem si oameni cu credinte diferite, unii foarte incrincenati, intr-un sens sau in altul. Lucrarea prezentata incearca sa le tempereze emotiile si sa ne ofere o mai buna intelegere, bazata pe argumente, a ceea ce este globalizarea si economia globala, actiunea "miinii invizibile" dincolo de frontierele nationale.

Globalizarea nu este un joc cu suma nula, ea are invingatori si invinsi si lor le este acordata atentia cea mai mare in lucrare. Cei care cred in virtutile pietelor, in puterea lor de a ridica tarile sarace si a le aduce in modernitate sint proglobalistii si, de multe ori, invingatorii procesului de globalizare; cei care nu au destula incredere in piata, care sint mai refractari la tot mai intensele desfasurari globale si cred mai mult in virtutile statului, in controlul guvernelor sint mai curind dezamagiti si, de multe ori, invinsii marelui proces.

Printre dezbaterile atit de incinse dintre cele doua parti, cartea lui De la Dehesa vine cu un punct de vedere competent si detasat, dorit obiectiv. El evalueaza efectele economice ale globalizarii asupra indivizilor, mediului de afaceri, guvernelor si politicilor guvernamentale si statelor. Concluzia inevitabila este aceea ca beneficiile si costurile acestui proces asimetric nu sint distribuite in mod egal, unii cistiga, altii pierd, iar autorul incearca sa-i identifice si pe unii, si pe altii.

Lucrarea incepe cu o definitie a globalizarii, care ar fi "un proces dinamic de liberalizare, deschidere si integrare internationala pe o serie larga de piete, de la munca la bunuri si de la servicii la capital si tehnologie" (p. 17). Procesul nu ar fi nou, globalizarea desfasurindu-se in valuri, incepind cu primul (1870-1914), in vreme ce cel actual ar fi debutat in 1950, desfasurindu-se apoi treptat si continuind sa se intensifice. Sint apoi analizate relatiile dintre globalizare si cresterea economica, modele teoretice privind globalizarea comertului si dezvoltarea, globalizarea financiara si crizele financiare, salariile si modul de repartizare a veniturilor, problema ocuparii, a functionarii pietei muncii, a delocalizarii capacitatilor productive, schimbarile tehnologice, migratiile, dezvoltarea companiilor multinationale de diferite tipuri, numarul si marimea statelor, inclusiv fenomenul de eroziune a statului-natiune, rolul si posibilitatile guvernelor si politicilor economice, politica fiscala si protectia sociala, politica monetara, cea a ratelor de schimb, rolul informatiei, riscuri si incertitudini, economiile emergente, problema datoriilor, globalizarea si cultura s.a., autorul tratind fiecare problema atit din punct de vedere teoretic, cit si empiric.

Multi politicieni si oameni obisnuiti din tarile slab dezvoltate acuza globalizarea de toate relele pamintului, punindu-i in seama in special crizele financiare generate de plecarea brusca a capitalurilor la primul semn de slabiciune politica sau economica. Pentru sindicate, globalizarea distruge job-urile si face sa creasca inegalitatile, datorita hipercompetitiei globale ce genereaza "dumping social" si conditii de munca inumane. Guvernele acuza globalizarea pentru pierderea suveranitatii nationale fata cu cresterea nestavilita a fortei pietelor financiare si a companiilor multinationale. "Globalofobia" a atins punctul culminant – crede autorul – in 1999, odata cu esecul summit-ului de la Seattle al Organizatiei Mondiale a Comertului, organizat pentru lansarea asa-numitului Millenium Round si a continuat apoi cu fiecare reuniune a F.M.I., Bancii Mondiale, G-7 si altor organizatii internationale.

Multi politicieni critica globalizarea, dar profita de pe urma ei. Ei sint in special conservatori, cum e britanicul John Grey, sau intelectuali de stinga, cum este americanul William Greider. In ce-i priveste pe economisti, majoritatea acestora apara procesul, chiar daca se pun, fireste, intrebari privind oportunitatea globalizarii financiare si guvernarea ei. Celebrul Jagdish Bhagwati, de pilda, se opune liberalizarii fluxurilor de capital pe termen scurt, pentru evitarea crizelor financiare, care se pot intoarce impotriva liberalizarii comertului, afectind convergenta dintre tari si dezvoltarea acestora. Virusul asiatic a demonstrat corectitudinea observatiei si, totodata, netemeinicia politicilor F.M.I. Dimpotriva, tarile asiatice care nu au fost deschise intrarilor de capital, cum ar fi China si India, au evitat criza.