Caută 
4 MIN
Sintem la jumatate de drum in campania electorala si ma intreb daca alegatorul e mai lamurit, mai luminat si mai hotarit ca in urma cu doua saptamini. Campania a fost, de la inceput, bruiata si falsificata ca urmare a discutiilor si confruntarilor privind marirea cu 50% a salariilor profesorilor. Singur, premierul Tariceanu a avut o pozitie clara, chiar daca acest lucru risca sa duca la pierderea de voturi de catre PNL. Celelalte partide s-au intrecut in declaratii populiste, sustinind sus si tare ca marirea salariilor e posibila chiar in acest moment. Populatia a inceput sa se cam sature de aceste discutii interminabile si un sondaj a aratat ca foarte multi cetateni au rezerve fata de exigentele sindicatelor din invatamint. Doleanta profesorilor a provocat, cum era previzibil, o reactie in lant: aceeasi cerere au formulat cei din sanatate, cei din sistemul administrativ etc. In aceste sectoare lucrurile s-au mai potolit, insa sindicatele profesorilor au ramas pe pozitii. Vor intra in greva generala? Nu vor intra? Cu ce efecte si cu ce folos? Oricum, daca o vor face, campania va fi din nou perturbata.
La capitolul bruiaj intra si motiunea de cenzura initiata de PDL, intr-un moment in care ea este complet inutila. PSD-ul a declarat intii ca o sustine, apoi ca va depune propria motiune (!), pentru ca, in final, votul nici macar sa nu mai aiba loc. Cui foloseste acest balet dezordonat si facut parca doar pentru uzul si hazul galeriei? Care sint, apoi, legaturile reale dintre partide si sindicate? Nu sint acestea din urma constiente de consecintele pe care le au astfel de actiuni asupra bunei desfasurari a campaniei electorale? Ma indoiesc.
A ramas, asadar, putin timp pentru prezentarea programelor partidelor si a solutiilor pe care ele le preconizeaza pentru depasirea crizei. Presupun ca s-a mers in teritoriu, ca s-a discutat cu oamenii simpli. Numai ca acestia cer lucruri concrete, ce tin mai degraba de competenta primarului sau a administratiei judetene. Sigur ca viitorii deputati si senatori vor putea face lobby, dar capacitatea lor de actiune in anumite directii va ramine limitata. Lipsesc dezbaterile de fond, nu se vorbeste mai nimic despre viitorul Romaniei in Uniunea Europeana, despre ce se intimpla in statele vecine, despre solutiile radicale ce vor trebui aplicate pentru a eradica saracia si mizeria din foarte multe sate romanesti etc. In confruntarile televizate, candidatii se acuza unul pe altul, evoca guvernarile anterioare s.a.m.d. Am inceput sa le stim "argumentele" pe de rost.
Un fapt pozitiv este ca pe liste nu mai regasim o serie de nume care pareau sa se eternizeze in parlament. Am scapat de ei si e foarte bine. Au aparut si nume noi, chiar daca, in buna parte, multi "veterani" se prezinta din nou. Dar asta nu e nimic anormal, importanta e calitatea morala si politica a candidatului. Ziarele semnaleaza si situatii amuzante. Printre candidati se afla persoane cu nume precum Butuc, Stiuca, Gaina, Brotac, Ratoi, Vrabie, Minzat, Tarasenie, Buboiu, Resmerita, Bebe Tauru, Sgircitu, Pacala. E nepoliticos sa rizi de numele omului, dar parca in astfel de cazuri numele constituie, totusi, un handicap. Tot la categoria "minunatii electorale" intra afisul redactat de prof. univ. dr. Mischie, care – zice afisul – "nu va v-a dezamagi". Aferim, dom’ profesor! Un incident comic ce a sfirsit tragic s-a petrecut intr-o comuna buzoiana, la un miting electoral unde s-a dat mincare. Un barbat de 75 de ani s-a inecat cu un mic si a murit. O victima a modului in care partidele inteleg sa-si atraga votantii… Si cum era un miting al PSD, profit de ocazie si amintesc ca, la recentul Bal al Academiei Catavencu, Mircea Geoana a fost premiat pentru urmatoarea fraza: "PSD e un partid atit de mare, incit au loc si cei care vor mici". Apar si personaje pitoresti, cintareti, actori. Luminita Anghel a dat piept cu Elena Udrea si a iesit un mic scandal. De, femei cu temperament … La emisiunile cu titlul "Alege premierul" de pe Realitatea TV se intimpla si bune si rele. Uneori discutiile se situeaza la un nivel elevat, alteori degenereaza in invective. Nu inteleg insa de ce Mihai Tatulici crede ca au haz "testele" la care ii supune pe candidati. Intr-o emisiune a pus urmatoarele doua intrebari: "V-au ramas resturi de mincare intre dinti dupa un dineu oficial. Trebuie sa mergeti imediat la o institutie oficiala. Ce faceti?" si "Sinteti in avionul Paris – Hong-Kong. Va puteti descalta?". Cu astfel de "amuzamente" ducem discutia politica in derizoriu.
Votul uninominal este, sint convins, o sansa. Oamenii vor sti cu adevarat cine este deputatul sau senatorul lor. Se instituie un alt tip de relatie, un alt tip de responsabilitate. Va raspunde electoratul asa cum ar trebui? Greu de spus. Vor fi, cu siguranta, destui absenteisti, scepticii ireductibili, dezamagitii, pesimistii, plus cei pe care politica nu-i intereseaza citusi de putin. Mai e ceva. Data de 30 noiembrie va crea probleme. Vor fi trei zile libere si cei cu dare de mina, votanti – in principiu – de dreapta, vor pleca poate la casele lor de vacanta. Ce vor face studentii? Unde vor vota? In orasele de bastina? De ce nu si in campusuri? Pronosticuri nu fac. Avem destui experti in profetii. Sondajele mi se par deocamdata neconcludente. Dar votul din 30 noiembrie va fi unul de o extrema importanta. El va determina configuratia politica pentru urmatorii patru ani, patru ani hotaritori pentru evolutia, in perspectiva, a Romaniei.
