Caută 
3 MIN
"Noi tot vorbim de integrare europeana, dar ce facem cu sirma ghimpata care separa Europa de Republica Moldova?", ni s-ar fi intrebat recent premierul, in buna, desi nemarturisita (si, probabil, inconstienta) traditie bovarica, ce ignora logica si mistifica in iures realitatea. Mai intii ca raportul insusi, asa solemn si patetic, facut sa induca subliminal, ma-ntelegi, ideea unei mari injustitii si ca atare sa mai toarne un pumn de sare pe rana autarhiilor noastre, doar-doar om mai pune de-o revolta, daca nu de un referendum, sta, in fapt, cam de-a-ndoaselea cu de-a-ndaratelea, adica exact invers: nu Europa e cea separata, ci, totusi, noi, anistoricii dintre lumi. Ca nu s-a prea auzit, in veac, ca cel satul sa se patrunda empatic de conditia celui flamind si sa inceapa, oho, a suferi la unison! Abstract, in literatura de fictiune a echitatilor, desigur, fiindca si limba paragrafelor de drept international e fara de oase. Epidermic insa, dixi: se simte cineva din cuprinsul edenului frustrat – pe bune! – din pricina invocata? Reductio ad absurdum.
In rindul al doilea, ce mirobolanta brinza (in ordine pragmatica, evident) s-ar produce odata sirma in chestie strinsa valatuci si… bine pasata? Cadea-vor oare instantaneu vizele in desuetudine? Intra-vor subit vamile in somaj? Se vor deversa cumva pe fiece cap de locuitor pungile cu investitii si credite (de preferinta nerambursabile)? Vom putea, ca urmare, si noi sa batem nestingheriti coclaurile democratiilor-model? Dar, mai ales (nevinovata curiozitate de contribuabil), pe cind, in consecinta demolarii, abdicarea leului compromis de comunisti si recesiune in favoarea monedei unice?…
Altminteri in balanta pretinsului mesaj de loialitate catre comilitonii de la Bruxelles vor sari cit ai bate din palme pohtitorii de lemn pe gratis si peste neimpozabil (ca terenurile manoase, cu Prutul suspinind la mal, sub ramuri, se subinteleg). O fi amintind ea, sirma, de imperiu si vor fi ulcerind, cum sa nu, delicatele noastre naturi democratice; dar pe citi vandali i-a descurajat pina acum, a numarat cineva? S-a facut socoteala vietatilor care s-au bucurat intre timp de valeat la adapost de agresiunea "civilizatiei"? La starea moravurilor de p’acilea, mai nimerit ar fi sa alocam fonduri pentru imprejmuirea fiecarui trunchi si lujer cu grilaj din fonta, in paralel cu infiintarea cit mai grabnica a unor trupe ecologice, inarmate pina in dinti…
Nu stiu daca Guvernul ia in calcul consecintele imediate si practice ale inca intentiei sale. Ca semne de felul aceluia scontat am tot lansat in ultimii douazeci de ani si ne-am ales, dupa caz, fie cu un sfiriiac, fie cu o batere nici macar condescendenta – evaziva doar – pe umar. Iar palmaresul rateurilor diplomatice e si asa pe punctul sa plesneasca.
Dar apropo de semn. Daca tot il vrem concludent, daca tinem mortis – cum pare a sugera premierul – sa rupem acolo gura tirgului, poate ne apucam, mai intii, de eradicarea coruptiei, de strunirea interlopilor, de legea lustratiei, mai cu seama ca PLDM ne-a promis in cele doua campanii o tara "fara Voronin si fara comunisti" si e cam timpul sa se tina de cuvint? Sau, barem (si conform fisei de post, de altfel), hranim si adapam electoratul, intii si-ntii, ca chipul robust e totusi mai relevant politic decit cel lovit de inanitie…
Vlad Filat declara, anticipind inevitabila replica, cum ca "nu va fi o actiune de imagine". Ba tocmai un chilipir de imagine – si ca atare de capital politic – e premeditat aici. Altfel e greu de inteles rocada aceasta a carului cu mirtoaga intr-o vreme cind zapezile urca la stresini, iar platile (inclusiv salariile si pensiile) au loc intr-un ralanti din ce in ce mai exasperant. Dupa cum greu de inteles e si incercarea de mai deunazi a liberalilor lui Ghimpu de a-si disputa, ei, dreptul de darimare a gardului cu bucluc. Aidoma papusii Matrioska, socoteala invocata contine, dupa cum se vede, si un calcul indicibil dar pasionant, pentru care merita sa-si iei la misto – si chiar in plen! – colegul de coalitie…
