La un hotel in Italia

Am cautat si-am tot cautat fara succes intrerupatorul, pina iand brusc am descoperit chiar linga perna mea un buton mic si alb pe care am apasat imediat. Clic! … insa lumina continua sa arda.

Intrerupatoarele astea moderne pot fi uneori inselatoare, mi-am spus, si, staruitor din fire, am apasat inca o data pe micul buton alb. Brusc s-a intimplat ceva complet neasteptat: la usa mea a aparut portarul hotelului ametit de somn si m-a intrebat ce doresc.     

"Nimic!", i-am raspuns ridicind din umeri. "Absolut nimic!"

"Absolut nimic!" se mira portarul. "Si atunci de ce m-ati sunat?"

"Imi cer scuze!", i-am raspuns umil. "Din greseala!" Si desi eram destul de jenat, am incercat sa schitez un zimbet degajat.  

"Atunci va urez o noapte linistita! Somn usor!" spuse portarul si, inainte de a inchide usa in urma sa, s-a intors brusc si m-a fixat pentru o clipa cu privirea. Probabil s-a gindit ca imi lipseste o doaga. Dar ce era sa-i spun? Ca nu stiu cum se stinge lumina? Ar fi putut sa creada ca il iau peste picior.

De aceea eram hotarit sa ma descurc singur si am inceput sa caut din nou intrerupatorul. Am cercetat cu rigurozitate toti cei patru pereti, insa … in zadar. Nici urma de intrerupator sau macar de vreun indiciu ca ar exista unul.

"Ei, asta-i buna!", mi-am spus enervat la culme. Apoi m-am asezat pe pat, incercind sa gasesc o solutie. Caci un lucru era cert: cu lumina aprinsa nu puteam sa inchid un ochi.

Dintr-o data mi-a venit o idee salvatoare! Acest buton alb pesemne ca functioneaza dupa un anumit sistem, mi-am zis: daca il apas scurt de doua ori, cum am facut-o mai inainte, vine portarul, daca-l apas insa o singura data indelung, poate se stinge lumina.   

Sigur ca da! Asta trebuie sa fie! Si daca totusi nu-i asa? Daca apasind timp mai indelungat declansez alarma sau ceva de genul asta? Nu aveam nici un chef de scandal asa ca am lasat-o balta.

Sedeam deci deznadajduit pe pat si noaptea trecea cu pasi domoli pe linga mine cind, dintr-o data, imi veni o alta idee: la fel cum a procedat Columb cu oul, m-am ridicat de pe pat, m-am urcat pe un scaun si am desurubat pur si simplu becul potrivnic. Si cu asta, basta!

Apoi m-am intins repede in pat pentru a atenta la mult-rivnitul somn, insa in acel moment am constatat ceva deloc imbucurator: intre timp, afara se crapase de ziua. Incet dar sigur, se lumina tot mai tare. Asa ca pentru mine, situatia a ramas neschimbata.

Si totusi, m-am gindit, o solutie exista si in cazul acesta: s-ar putea inchide obloanele rulante. Da, asta era. Plin de incredere m-am ridicat si am inceput sa caut plin de zel intrerupatorul pentru obloane: eram absolut sigur ca trebuia sa se afle pe undeva prin preajma.

(Traducere din limba germana: Lucian Turcas)