Laboranta si Profesorul

Elisabeth K. a fost pina de curind laboranta in cadrul Laboratorului de Medicina Muncii al Universitatii de Medicina din Viena. Desi era doar ceea ce se numeste "cadru tehnic mediu", steaua ei a stralucit citiva ani buni pe firmamentul stiintei mondiale. A participat la sapte studii cu rasunet international, articolele stiintifice in care aparea numele ei au fost citate copios de catre cercetatorii geneticieni si oncologi din intreaga lume. Munca Elisabethei K. reprezenta un succes pentru comunitatea stiintifica medicala vieneza. Articolele respective demonstrau ca undele generate de catre telefonia mobila ar leza materialul genetic uman. Ceea ce se vorbea "pe la colturi" si fusese sustinut de grupari considerate mai degraba excentrice din Occident, si anume ca utilizarea intensa a celularelor ar produce boli severe la om, parea sa capete un fundament obiectiv. Seful Elisabethei K., profesorul Ruediger, ajunsese la concluzia ca "daca telefonia mobila poate declansa cancerul, atunci noi am descoperit mecanismul acestui fenomen". Daca cercetarile la care a contribuit decisiv laboranta austriaca aveau sa fie confirmate, lumea n-ar mai fi fost, in citiva ani, asa cum o stim astazi (si anume intesata de telefoane mobile).

Proiectul intitulat REFLEX a fost de la bun inceput unul de anvergura: au participat 12 laboratoare din sapte tari. Uniunea Europeana a contribuit cu doua milioane de euro, miza fiind uriasa: s-a studiat efectul undelor generate de aparatura de telefonie mobila asupra secventelor de ADN din culturile de celule umane. Se stie, defectele in molecula de ADN, sub influenta unor multipli factori de mediu, reprezinta explicatia majora a dezvoltarii celor mai multe forme de cancer la om. Iar rezultatele furnizate din laboratorul Elisabethei K. tocmai asta aratau: mutatii in gene cauzate de catre undele care ne inconjoara.

Elisabeth K., astazi in virsta de 34 de ani, s-a angajat in laboratorul profesorului Ruediger in 1998. Din acel moment, cariera ei stiintifica a avut o ascensiune fulminanta, in totala contradictie cu viata ei anterioara: se inscrisese la mai multe facultati, nu rezistase mai mult de doua semestre in nici una dintre acestea. "De abia cind a ajuns la mine, Elisabeth si-a dat seama cit valoreaza. A fost intotdeauna o persoana deosebita", comenteaza profesorul Ruediger. Din momentul aparitiei Elisabethei K. in colectiv, activitatea de cercetare a laboratorului a luat avint. Profesorul Ruediger, un bun teoretician, nu excelase pina atunci in latura experimentala. Ca urmare, cariera lui paruse pentru ceva vreme la apus. Se poate spune si asa: Elisabeth K. i-a salvat profesorului reputatia. Si a devenit colaboratoarea favorita a acestuia. Colegii de laborator nu reusira sa inteleaga mult timp cum de Elisabeth avea rezultate atit de "valoroase" si ei nu. Explicatia profesorului a fost ca laboranta este, fara indoiala, o persoana exceptionala.

In aprilie anul acesta, un imens scandal a zguduit comunitatea stiintifica medicala. Datele furnizate de catre Elisabeth K. erau inventie pura. Cifrele "masurate" de catre laboranta fusesera astfel potrivite incit sa-i sustina teza. Intimplator, unul dintre cercetatorii laboratorului o surprinsese pe Elisabeth K. notind rezultatele unor masuratori fara macar sa fi pus in functiune microscopul. Banuiala de frauda a fost rapid confirmata prin sistemul computerizat de inregistrare a timpului de functionare a microscopului. In aceeasi zi, Elisabeth K. si-a prezentat demisia.

Teoretic, studiile medicale de inalta calitate se planifica astfel incit sa existe cit mai putina influenta din partea factorului uman. Si nu este vorba numai despre fraude crase, ci de evitarea efectului pe care preconceptiile omenesti le-a putea avea asupra acuratetii datelor. In cazul studiilor la care participa Elisabeth K., o conditie esentiala era aceea ca investigatorul sa nu stie daca respectivele celule erau sau nu expuse la unde electromagnetice. Laborantul avea doar datoria sa masoare niste parametri biologici. Computerul alegea initial, la modul aleator, daca celulele aveau sa fie "tratate" cu unde sau nu. "Hotarirea" calculatorului era transmisa codificat unui alt centru de cercetare, care tinea secrete (pina la finalizarea studiului), datele privind care anume culturi fusesera expuse la emisiile de tipul celor degajate de telefonul mobil. Doar ca Elisabeth K. gasise o modalitate simpla – indicata de altfel in manualul de instructiuni al aparaturii biotehnologice de masurare (de fabricatie elvetiana) – de a-si da seama daca proba de celule umane cultivate era sau nu expusa la unde. Trebuia doar apasat un anumit buton – si citit un anumit parametru. Imediat, Elisabeth K. inventa rezultate pe care le considera "potrivite" (defecte genetice in celulele expuse la unde, ADN intact la cele netratate). Ziaristii de la saptaminalul "Der Spiegel" compara situatia cu cea a unui card bancar pe care ar fi tiparit codul PIN.

Ulterior, echipa de cercetatori vienezi si-a prezentat "rezultatele" la marile congrese internationale de genetica si oncologie. Si a dat numeroase interviuri in mass-media. Un subiect ideal pentru presa: telefoanele mobile ar putea produce cancer! Unele grupuri de initiativa din societatea civila (indeosebi germana) se vedeau in sfirsit confirmate din afara in convingerile lor: celularul ar dauna grav sanatatii.

O comisie a Universitatii de Medicina din Viena a anchetat cazul. Se pare ca un profesor din Bremen semnalizase deja cu un an in urma posibilitatea de frauda. Baza de date a vienezilor fusese publicata pe internet, conform uzantelor stiintifice. Unele date pareau dubioase, la o privire atenta si avizata. Se pare ca aceste informatii ajunsesera "din greseala" pe internet. Profesorul german trimisese un raport cu concluzii sceptice la Viena – unde a fost facut disparut. Universitatea de Medicina din Viena cuprinde 8500 de studenti si 3400 de medici si cercetatori, iar reputatia institutiei trebuie pastrata. Universitatea detine un Consiliu de Etica, cu o componenta secreta. De dat socoteala da numai Rectorului. Consiliul a examinat, a deliberat – si a ajuns la concluzia ca doar unul dintre cele sapte studii ar trebui retras, din considerente mai degraba formale. Un al doilea studiu ar putea urma. Oficial, insa, nu s-a intimplat nimic. Se vorbeste de o "intelegere" academica. Profesorul Ruediger are totusi conexiuni inalte in universitate. Revistele stiintifice in care au fost publicate pseudo-studiile au reactionat cu intirziere si mai degraba ezitant. Si acestea au o "reputatie" de aparat. Vechiul colectiv de cercetare pare a se fi dizolvat. Doi dintre fostii colegi ai laborantei si-au gasit slujbe in cadrul unor mari companii farmaceutice. Cautata intens de catre ziaristii germani si austrieci, Elisabeth K. pare a fi de negasit.