Leviathan financiar

Sistemul financiar international creat la Bretton Woods nu mai functioneaza. Prabusirea sa a inceput inca din 1971, odata cu celebrul anunt al presedintelui Richard Nixon, dupa care s-au succedat peste o suta de crize, ce par sa nu se mai termine. Speculatia financiara a devenit principala activitate in cadrul sistemului. Cuantumul cotidian al tranzactiilor de schimb pe pietele financiar-monetare ale lumii au crecut in ultimele decenii de mii de ori, ajungind echivalente valoric cu capitalul cumulat al primelor o suta de banci americane.
Institutii cheie ale sistemului, cum sint Fondul Monetar International si Banca Mondiala, traverseaza o criza puternica. Spre pilda, dupa 2003, imprumuturile acordate de catre Fond s-au redus de la peste 70 de miliarde dolari pe an la mai putin de 20 de miliarde, ca urmare – in special – a dublarii in aceasta perioada a preturilor la petrol, gaze naturale, metale neferoase si alte resurse strategice, detinute de debitori traditionali ce s-au vazut deodata cu vistieria plina, renuntind la colaborarea cu Fondul. Cazul cel mai spectaculos in acest sens este Rusia, care si-a rambursat in timp record datoriile istorice, dar e departe de a fi si singurul. China, India, Brazilia, Chile, tarile OPEC s.a. rescriu practic harta geo-economica a lumii. In acest timp, deficitele americane se accentueaza, iar dolarul pierde teren in mod continuu. Numai fata de euro, moneda americana s-a depreciat in patru ani cu 28%.
Astfel de elemente sint analizate in lucrarea lui Gerry J. Schinasi, Safeguarding Financial Stability: Theory and practice, FMI, New York, 2006, o lucrare alarmista, care prezinta din interior tulburarile Fondului Monetar International determinate de faptul ca asa-zisul „consens washingtonian” nu mai corespunde noilor realitati, ca liberalizarea-privatizarea-dereglementarea preconizate au devenit caduce, cu toate beneficiile pe care ele le-au adus in plan economic. Ceea ce a ramas si ameninta este potentialul de instabilitate si incertitudine pe care aceste politici il poarta cu ele, fragilizind sistemul si generind riscuri incalculabile si greu de prevenit. Problema principala ar consta, deci, in explozia inovatiilor financiare la nivel global, mobilitatea extrema a pietelor financiare si volatilitatea pietelor financiare, autorul conchizind ca „sistemele financiare nationale sint din ce in ce mai vulnerabile in fata unui risc sistemic marit si in fata unui numar crescind de crize financiare”.
Dupa prabusirea financiara a Argentinei (1999), cea mai mare incetare de plati din istorie, tarile emergente au beneficiat de o importanta crestere a preturilor la principalele materii prime. Aceasta le-a adus importante beneficii, facind ca, inca din 2003, ele sa detina 37% din totalul investitiilor straine directe efectuate in tarile in curs de dezvoltare, in detrimentul tarilor bogate. Desigur, principalul beneficiar a fost, si in acest caz, China. In acelasi timp, deficitul comercial si cel bugetar american atingeau cote record, ajungind la aproape 9000 miliarde de dolari.
O puternica ascensiune au cunoscut celebrele hedge funds, cca. 10.000, dintre care 4/5 se localizeaza in Insulele Caiman. Active cu adevarat sint doar vreo 400 astfel de fonduri speculative, dar ele detin active de aproximativ 1500 miliarde de dolari, iar cifra lor de afaceri cotidiana cu produse derivate globale se ridica la 6000 miliarde de dolari, ceea ce echivaleaza cu jumatate din PIB-ul american. Operatiunile cu produse derivate globale sint extrem de periculoase, infatisind o adevarata „magie financiara” ce aduce profituri considerabile. Enron si alte mari corporatii le-au folosit mult si ele au condus mai intii la extaz, apoi la faliment. Multe dintre aceste produse nu exista decit virtual, in cyberspatiu si au menirea principala sa ocoleasca sistemele fiscale.
Problemele sint structurale, desi aproape suprarealiste, si cumva inerente datorita vitezei si complexitatii acestor operatiuni financiare. La plecarea din functie, Alan Greenspan, fostul presedinte al Sistemului Federal de Rezerve american, se declara „efectiv socat” de aceasta situatie. Masuri au inceput sa fie luate abia din acest an, dar este foarte dificil de actionat, sumele in joc fiind cu totul considerabile. Datele necesare practic nu exista, iar guvernele si bancile centrale nu pot cunoaste astfel realitatea. In noua era a finantelor globale se circula cu ochii inchisi.
Toate acestea sint elemente care anunta o criza majora, actualele institutii nemaiputind, in mod clar, sa faca fata. Anarhia domina nu numai pietele, ci si lumea politica si cea universitara, ce nu reusesc practic sa decripteze modul cum functioneaza aceasta lume a finantelor. Plutim in plin mister. Singura certitudine e ca sistemul se transforma, dar consecintele acestei transformari sint imprevizibile. Sistemul a devenit incontrolabil, arhitectura sa, intinderea si functionarea facindu-se dupa legi necunoscute, sau – pur si simplu – la voia intimplarii. Orice reglementari incercate pina acum s-au dovedit ineficiente.
Astfel s-a nascut un monstru, un Leviathan financiar global, in care predomina comportamentele de prada ale rechinilor financiari. Un crah sau un big-bang care sa zguduie pietele pindeste dupa colt. Trebuie sa ne pregatim pentru ce e mai rau si nici macar nu stim cum am ajuns aici, pentru a putea intrevedea vreo iesire. Iar noi instrumente se inventeaza continuu, fiecare incercind sa profite de orice criza sau macar ingrijorare. Guvernele sint legate de miini si de picioare, iar bancherii centrali trudesc si ei mai mult in desert. Artizanii acestei situatii pline de contradictii sint de cautat pe Wall Street. Ei au produs un sistem si imoral si catastrofic, un sistem aflat in pragul unor tulburari cum lumea nu a mai cunoscut.