Moartea doamnei ADA

Mihai Razvan Ungureanu, Adrian Cioroianu, Cristian Diaconescu, Mona Musca, Nicolae Manolescu, Andrei Plesu, Adrian Cioroianu, Cristian Tudor Popescu, Boureanu, Orban (comisarul), Toader Paleologu, Gigi Becali, Razvan Ungureanu, Isarescu, Andrei Plesu, Flutur, printul Radu.
Va veti intreba, stimate cititoare si stimati cititori, ce dracu’ o mai fi si cu aceasta insiruire de nume!? Ei bine, ele sint numele vehiculate/propuse de forumisti ca raspuns la provocarea jurnalistului Cristian Patrasconiu pe blogul sau de pe saitul "Cotidianul" intr-un joc pornind de la premisa "Basescu nu mai e Presedinte al Romaniei. Pe cine punem in loc?".
Ei, ce ziceti? Nu pun in discutie toate numele astea – nu-i loc aici. As retine doar ca avem 17 nominalizari, din care trei duble: Adrian Cioroianu, Andrei Plesu si M. R. Ungureanu. Impingind jocul mai departe, am putea considera ca acestia din urma intra in finala. Cioroianu – un liberal nominalizat pentru fotoliul de la Externe, nedorit de Basescu (intrucitva de inteles: oare ce-o fi condus pina acum dl Cioroianu? o fi avind macar permis de conducere auto?). Plesu? Hm. Omul a fost de doua ori ministru (de externe, de cultura), care va sa zica are experienta, are discurs, prestanta etc… Ungureanu (alt liberal, chit ca usor mazilit si intre timp autosuspendat…)? Prea tinar, as spune. Pina una, alta, sa remarcam faptul ca toti trei au (avut) treaba cu Externele! Apoi e de retinut ca nu apare un nume: nu apare Tariceanu. Dar aici pun capat jocului si trec inapoi in actualitatea imediata.
Si pentru ca tot veni vorba de primul ministru, sa vezi chestie, adicatelea: cum se mai leaga lucrurile, pentru ca intre timp si el are treaba cu Externele, de vreme ce s-a facut si ministru de externe! Si ca o dovada ca nu prea-i prezidentiabil, daramite mai bun macar in calitate de ministru de externe decit Ungureanu (caruia s-a grabit sa-i ceara demisia in urma unui muschi de orgoliu ranit), prima obsesie slobozita in noua calitate a fost cea cu Irakul, cu retragerea trupelor romanesti, marea lui dorinta fiind sa-i vada pe soldatii nostri acasa de Craciun. Dincolo de noua iesire ca berbecul (cu privirea obturata de propriile coarne-ncovrigate), spre surprinderea aliatilor din Irak (dar or mai putea fi surprinsi acestia?), eu unul as mai avea o nedumerire: oare dl prim-ministru-presedinte-PNL-ministru-de-externe s-o fi gindit vreodata sa-i intrebe pe cei in cauza daca si ei vor acasa? Pentru ca, din cite stiu eu, nici un militar roman nu se afla fortat in Irak (sau Afganistan), ci cu totii au plecat voluntar si pe-o solda pe care n-ar lua-o nici pe departe stind acasa sub bradul din unitate ori vopsind oua sau garduri de Pastele Cailor prin cazarmi!
Astea fiind spuse, sa trecem la lucruri si mai serioase. Si ce poate fi lucru mai serios decit moartea? Da, stiu, viata. Dar deocamdata avem de-a face cu declararea decesului doamnei ADA. Ma rog, in momentul in care scriu rindurile astea (miercuri, 28 martie 2007, ora 12.05), nu avem inca nici o confirmare a faptului cum ca pacienta chiar a decedat – irevocabil si forever, cu toate ca prin ziare au si aparut necroloage si "Regrete eterne" ironice nevoie mare. Dar decesul a fost declarat. Toata presa l-a citat pe doctorul constatator, Calin Popescu Tariceanu (fara a-uri, de data asta) cu urmatoarele vorbe: "Asistam practic, din cauza PD, la decesul Aliantei". Numai ca acesta este citatul scurt din declaratia premierului. Cine a urmarit cu atentie stirile de luni la televizor a putut auzi, de fapt, urmatoarea formulare: "Asistam practic la (mica pauza de razgindire) din cauza PD la (mica ezitare) decesul Aliantei". (Parantezele imi apartin, desigur.)
Unii vor spune ca aceasta transcriere a declaratiei primului ministru nu schimba defel esenta enuntului. Vorba aia, decesu-i deces, moarta-i moarta (practic? teoretic? dracu’ mai stie!) si restul sint figuri (de stil). Intr-adevar, fondul declaratiei nu se schimba, dar forma (iata ca se poate sa avem, totusi, si forma, si fond!!!), vrem, nu vrem, isi are rolul ei in arta, chiar daca aici e vorba de arta… razboiului. Iar daca e sa interpretam cele doua ezitari ale premierului si copresedintelui Aliantei Dreptate si Adevar, ajungem lesne la concluzia ca domnia sa era sa uite de refrenul invatat pe de rost in ultimele saptamini (s-a schimbat doar numele: PD-ul a luat locul lui Basescu): "Din cauza PD". Ei, nu-i asa ca una-i sa spui "Asistam practic la decesul Aliantei" si cu totul alta mincare de peste cind incerci sa arati cu degetul si cauza, recte vinovatul?
Numai ca experienta ne spune ca atunci cind o casnicie se duce de ripa si urmeaza divortul, indeobste vinovatia se-mparte. Dar de vreme ce problema cea mare o reprezinta, cum destui comentatori, analisti etc. au aratat deja, partajul, adica impartirea avutiei (electoratul doamnei ADA!), se intelege de ce e nevoie, din nou, de "principalul vinovat". Care-n viziunea liberala este democrat, in viziunea democrata este liberal. Daca e sa dam crezare bilelor albe si negre impartite luni seara la emisiunea lui Turcescu de catre telespectatori invitatilor Crin Antonescu (liberal de frunte) si Adriean Videanu (democrat de frunte), vinovatia – in orice caz: perceptia acesteia de catre electorat (macar de catre cel mai educat, care nu se uita la ora aceea la cine stie ce filme tip ProTV) – este clara. Liberalul a primit de vreo zece ori mai multe bile negre decit albe, democratul de vreo zece ori mai multe bile albe decit negre.
Dar conteaza astfel de semnale pentru liberali? Pare-se ca aproape deloc. S-au lansat cu mare-ndirjire (intrind in jocul lui Basescu) intr-un meci de poker, fara a avea in neofitul Tariceanu un pokerist adevarat. Mai trebuie sa mentionez ca, la o adica, intr-un meci de poker poti pierde tot?