Motivul si cauza

Stiu ca o sa para o frivolitate, dar asta e: in tema se intra abrupt, cu viteza, mai ca o tempesta, atentia potentialului lector fiind – cine nu stie? – un fenomen daca nu absent, in vremuri ca ale noastre, atunci sigur retractil cu asupra de masura, s-ar zice chiar adinc repliat in sine… Prin urmare: fostul redactor de la "Surprize, surprize", actualmente june primar de Chisinau, Dorin Chirtoaca, poate deveni sansa cea mai sigura de supravietuire politica a lui Voronin, dupa 2009, cind ii expira mandatul.

Am pus punct, daca observati, desi s-ar fi cuvenit sa tastez un semn de exlamare, ba si sa fac, plin de aplomb, presiuni la secretariatul redactiei ca sa-l dea, in pagina de tipar, cu un "bold" cit toate zilele. Caci – cu o vorba recurenta la noi (specificul de glotonim, ce vreti) – se merita. Aceasta dintr-un motiv ce prinde contur de la o zi la alta, dar si in virtutea unei cauze la a carei valoare de filiatie nu cred sa se fi gindit prea multa lume pina acum.
Daca v-am intrigat sau – hai, sa nu exagerez! – daca v-am stirnit macar putin curiozitatea, o sa mai trag oleaca de suspans, pentru a spune ca motivul in chestie e autohton, neaos, cum ar veni, iar cauza… Ei bine, cauza de la Rasarit se trage. (Ca toate belelele geopolitice, nu?)

Si acu’, explicit, dar numai cit ingaduie legea rezumatului, adica prin crunt masacru de apropouri, paranteze, context si tot ce mai inseamna istoricul problemei – materie de viscos plictis si pentru localnici, daramite pentru ochiul privitor catre parti opuse… Deci: dupa datul ritualic de poale peste cap, dupa intrigi, birfe, mascari (indispensabile, dupa cum vazuram, bunului mers, democratic, vezi, Doamne, al lucrurilor), dupa denunturi de tot felul si imprecatii care mai de care, ce au vidat de sens ultimele patru luni (patru luni, dragi tovarasi!) din viata capitalei, Consiliul Municipal Chisinau – penibila emanatie a tot mai lamentabilei noastre opozitii – a nascut, in fine, un viceprimar. Ar mai fi nevoie de inca vreo trei, plus pretorii si vicepretorii aferenti, acum figuri parelnice, functii fara corporalitate, plus ce va mai fi prevazind schema administrativa de state, ca sa avem in felul acesta macar organismul, daca nu si mult visata – si masiv votata, asta vara – functionalitate. Insa unde-i forcepsul sa-i extraga din pintecul fetid al ambitiilor patriotico-gastronomice? Caci, vai, saraca tara a fractiunii majoritare, idealul si acestei opozitii tot ciolanul se vadeste a fi; nu durerea cea atit de mestesugit clamata in trecuta campanie, cica din pricina paiului din ochiul aproapelui…

Incapacitatea opozitiei noastre de a se organiza, nesfirsitele ei lupte intestine, mizele deprimant de marunte sint sanatate curata pentru general si briganzii sai: cine le-ar fi putut discredita mai eficace adversarul decit el insusi? Si curcile incep sa intre la ideea ca ceea ce se intimpla acum in CMC nu-i decit o metonimie – avant la lettre – a ceea ce ne va fi dat sa afurisim, dupa doi ani, in Parlament. Si cine ar da cu banul pentru un viitor la fel de haotic si incert precum ne este prezentul si precum, de altfel, ne-au fost toti acesti saisprezece ani de tranzitie? In sensul acesta Dorin Chirtoaca – falnica emblema a opozitiei – risca sa se transforme in coechipierul de facto al lui Voronin.

Pe de alta parte, decizia lui Putin de a se importaliza in structurile puterii de la Moscova e un si mai puternic stimulent pentru capetenia mafiei comuniste de la noi de a ramine in continuare pe creasta. Debarcat, stie prea bine ca va trebui sa dea seama pentru fiecare cent uzurpat; ca, de fapt, iesirea sa din politica va insemna, in chip implicit, intrarea in puscarie. Cum nici vorba nu incape sa poata gasi un refugiu in Occident, e greu de inchipuit, mai ales dupa ce l-a umilit nesemnind memorandumul Kozak, ca Putin il va primi cu bratele deschise, ca pe un filorus de scirbavnica obedienta ce este. Ar putea s-o faca, cel mult, pentru a-l strangula in clipa imediat urmatoare, asa cum a facut-o cu Lebed, Litvinenko, Politkovskaia etc. – lista ce confirma o data in plus ca Moscova nu crede in lacrimi, iar ranchiuna tarului kaghebist – tem bolee (cu atit mai mult)…

Cu mingea ridicata la plasa de CMC si cu racoarea abisala ce-o simte strecurindu-se dinspre Kremlin, putem spune ca Voronin are un viitor sigur in fata. Vivat meschinatatea si geopolitica!